Moldova Nouă în proiectele geopolitice din secolul al XVIII-lea

Pămînturile dintre Nistru şi Bug, după cum a demonstrat şi academicianul V. Şişmariov, „demult au început să fie populate statornic de elementul voloh” (= moldovenesc). Astfel cu mai multă dreptate acest spaţiu putea fi denumit Moldova Nouă.

Referitor la denumirea Novorosia este cunoscut faptul că Ecaterina II intenţiona, la sfatul lui Potiomkin..., să creeze în Transnistria de azi gubernia Novaia Moldavia (Moldova Nouă), care însă pe parcurs îşi rectifica numele în Novorosia (Rusia Nouă). Un bun cunoscător şi neobosit popularizator al istoriei şi spiritualităţii moldovenilor de la est de Nistru, savantul E. Nirca ne aminteşte: „Lumea cunoaşte şi faptul că Transnistria vreme îndelungată s-a numit Moldova Nouă”. În 1793 Rusia a inclus în hotarele sale alte mari zone vest-niprene: voievodatele Podoliei, Braţlavului şi Kievului.

În hotarele Imperiului Rus au fost cuprinse, astfel, „atît grupurile volohe care se mai menţineau în teritoriul acestor foste părţi poloneze, cît şi acele care s-au statornicit pe malul stîng al Nistrului. Toate localităţile de la sud şi de la nord de Iagorlîc..., care ulterior au intrat în componenţa judeţului Ananiev şi Tiraspol (gubernia Herson), Olgopol şi Balta (gubernia Podolia) au devenit ruseşti” (V. Şişmariov). Spre deosebire de cei din aşezările moldoveneşti din Slaveanoserbia (la est de Nipru), „moldovenii din provincia Elizavetgrad se stabileau relativ aproape de hotarele Principatului Moldova şi erau despărţiţi de el numai de regiunea Oceacov, astfel că între ele exista o înlănţuire aproape neînreruptă de aşezări moldoveneşti pe rîurile Nistru, Iagorlîc, Codîma, Siniuha...” Această constatare a lui V.Cabuzan este sprijinită de informaţii documentare. Ea este confirmată şi de academicianul V. Şişmariov: „Trecerile moldovenilor peste Nistru pot fi raportate de acum la secolul al XV-lea însă acestea au fost primele aşezări care ba apăreau, ba dispăreau, ba erau spulberate din acest sălbatic şi nestatornicit ţinut semipustiu.

În jumătatea a doua a veacului al XVII-lea aceste aşezări au început să aibă un caracter neîndoios durabil, îndepărtîndu-se tot mai mult de Nistru, ele nu mai erau de acum izolate”. Şi acest spaţiu - dintre Bug şi Nistru - era populat pe două căi, din două direcţii. Întîi de toate, din vest - colonizarea „din proprie iniţiativă” de către moldoveni a pămînturilor, asupra cărora nu-şi exercita dominaţia politică şi economică statornică oricare alt stat sau popor. Se strămuta însa pe aceste pămînturi, după pacea de la Iaşi, şi populaţie venită din altă direcţie - din est, din stînga Bugului şi din stînga Niprului. „Cei veniţi din părţile ruseşti, au întîlnit aici pe cei originari din părţile turceşti - pe moldoveni - şi au început să locuiască împreună cu ei”. Cît despre componenţa etnică, „Noi ştim că în 1792, afirmă V. Cabuzan, moldovenii alcătuiau aici 49,8% din întreaga populaţie”.