Motive pentru a se muta în așezare
Unul dintre motive pentru care m-am mutat la așezare cu moșii de familie a fost o dorință fierbinte de a nu depinde de sistem și de a fi auto-suficient. Acest dulce cuvânt libertate! Locuiești într-o căsuță construită pe pământul natal și mergi în pivniță după alimente gustoase, cultivate cu propriile mâini (desigur, fără chimicale).
Pivnița, iată care este baza independenței mele! – mi-am dat eu seama și m-am dus să aleg locul pentru ea. Acesta a fost găsit pe o poiană situată într-o râpă mică, anume acolo pâraiele de primăvară se scurgeau pentru a se revărsa într-un râu mai mare. Dar în luna august totul a fost uscat și senin. Experiența în lucrări de tranșare și săpatul tranșeelor la armată mi-a sugerat că este un lucru serios care necesită un volum mare de muncă anevoioasă. Dar conform sfatului unui vecin, am săpat o groapă de 1,5 m în adâncime în solul argilos și tare ca o piatră cu mâini, deși cineva îmi șoptea că pivnița trebuie să fie mai adâncă. Deasupra planșeului am planificat un acoperiș în două pante cu piloni de susținere. Materialul de etanșare ieftin din pergamin nu a asigurat o ermetizare și în prima și a doua primăvara prin acoperiș a picurat apa. Acum, eu a-și acoperi îmbinarea între bușteni cu spumă și ași turna o șapă de beton. Îmi pare rău pentru recolta putrezită. În cele din urmă am instalat deasupra cheii bolții din lut un acoperiș. Picurarea s-oprit. Dar s-au prăbușit pereții (pâraiele de primăvară curgeau în gol și habar nu aveau nici o idee despre pivniță). Zidurile au fost făcute în formă conică și tencuite cu var, grila ținea tencuiala și proteja pivnița de șoareci, care apoi au trecut prin pardoseală din lut Am fost nevoit din nou să torn șapa. Însă pivniță nu avea de gând să se predea și a început să picure din nou, acum în căldura verii. Este condens, - a declarat vecinul cu experiență. Sistemul de ventilație e greșit. M-am dus la vecini ca să văd cum ei au rezolvat problema cu beciuri. Ei au fost slabi și au comandat un excavator care într-o singură zi a săpat o groapă mare, aproape de patru metri. Pereții gropii la nivelul viitoarei dale a planșeului ei au construit din blocuri, apoi la o adâncime de 1,8 - 2 m, de fundul gropii, au instalat o placă de beton. Distanța rămasă până la sol (de aproximativ doi metri) din nou au acoperit cu ajutorul excavatorului cu pământ. Pe podea ei au aplicat pietriș.
Am cumpărat sute de pachete de semințe, care zac în van, deoarece semințele ar trebui să fie puse în paturi, iar paturi am avut puține. Primul sezon a adus doar dezamăgiri. Tată, nu mai căpșuni? – De ce ai plantat atât de puțin? La fel a fost și cu varza, diferite ierburi. Am decis să pun napi în centrul grădinii care au asuprit alte culturi. Castraveții și mazărea au suferit sub jugul monstrului teribil. Toamna am dezgropat cu grijă napii (așa m-am gândit), dar în vara următoare planta a crescut cu nerușinare în același loc, asuprind zemoșii. Este o cultură nemuritoare. Nu plantați napii în grădină, în orice caz, în centru, dar undeva la margine. Cartofii sădiți în paie au fost roși de șoareci. Am colectat în principal piei de cartofi și tuberculii roși. La desert șoarecii au mai avut sfeclă și morcovii, o mare parte de recoltă a fost pierdută. A trebuit să plantez cum se procedează la noi în Carelia, în lăzi. Am adăugat mulci din iarbă. Recolta în cele din urmă a fost decentă - de la o tufă – câte 22-25 de tuberculi de dimensiune foarte decentă.
Cât privește creste înalte lui Holzer. Slavă celebrul austriac nu m-a lăsat în pace. Ce se pune în baza crestelor? Copacii putreziți? Dar cu ei am adus și furnicile mari și rele. Și în anul viitor ele s-au mutat în gradina mea preferată. Faima casei austriece de elită cu o parcare subterană s-a răspândit în tot cartierul. Șerpii au fost în căutarea unui nou apartament situat aproape de seră și cu o vedere la grădină. Fetele au început să se teamă de grădină și calea în baie trecea prin zona periculoasă. Situația a ieșit de sub control. Am ars două zile trunchiuri de copaci. Șerpii s-au întristat și au plecat din gradină, dar nu din zonă. Furnicile nu s-au dat bătute încă un an, dar în cele din urmă s-au întors în patria lor din pădure.
75