Naștere extatică (Sarah Buckley)

Sarah Buckley este un medic de familie din Australia, terapeut și moașă calificată care practică naşterea naturală. De asemenea, ea este mama a patru copii şi în prezent combină maternitatea cu activitatea scriitorului privind sarcina, nașterea și creșterea copiilor.

Acum, știința şi-a extins cunoștințele sale și înțelegerea faptului cum se petrece naşterea, cum poate afecta copilul tot restul vieții este foarte important.

Nașterea extatică, naturală, care ne duce dincolo de limitele ego-ul nostru este un cadou oferit nouă și copilului de la natură. Există hormonii principali care sunt activaţi în timpul contracţiilor şi naşterii: endorfina, andrenalina, prolactina și oxitocina.

Cea mai optimă este situaţia când instinctele și intuiţia femeii gestionează procesul și depășește partea logică, rațională a creierului. În această stare femeia va alege instinctiv mișcările, sunetele, respirația, care vor ajuta copilului să vină mai ușor pe lume. Acest lucru este fondat în mod genetic și hormonal. Toate procesele hormonale au suferit mult din cauza practicii actuale de naștere. Mediul de spital, procedurile medicale nu contribuie la schimbarea conştiinţei de a naşte în mod natural.

Oxitocina, poate, cel mai bine-cunoscut hormon implicat în procesul de naștere, este produsă într-una dintre cele mai adânci și cele mai "vechi" părți ale creierului - hipotalamus și se acumulează în neurohypophysis, de unde se injectează în organism.

Oxitocina se produce în cantități mari în timpul sarcinii pentru a spori absorbţia substanţelor nutritive şi a reduce stresul, consumul energiei prin cufundarea într-o stare de somnolență. După naştere, în timpul desprinderii placentei și apariţiei fluxul de lapte în scopul alăptării, oxitocina atinge concentrații de vârf. Anume oxitocina provoacă contracțiile, iar cantitatea maximă a hormonului în organismul femeii se observă înainte de naşterea copilului. Totodată, oxitocina se produce și în organismul copilului, este posibil că anume acest hormon inițiază debutul naşterii. Iar imediat după naștere, mama și copilul literalmente se scald în cocktailul hormonal extatic.

Acțiunea oxitocinei continuă pe parcurs a tuturor lunilor și anilor de lactaţie, ajutând mamei să menţină pacea sufletească și forța interioară. Dr. Moberg Uvnas, descrie acest proces ca "o situație anti-stres foarte eficientă care previne ulterior apariţia multor maladii". Examinarea ei arată că mamele care alăptează după a șaptea săptămână sunt mult mai calme, decât cele care s-au oprit să hrănească copilul la a șasea săptămână de viață. În afară de funcția de reproducere, oxitocina joacă un rol important în comportamentul uman, stimulând sentimentele de dragoste şi de sprijin reciproc, încurajând omul, de exemplu, să partajeze alimentele cu alte persoane.

Beta-endorfina sau opiacee (substanţa farmaceutică derivată din opiu) este o substanţă de origine naturală, similară după proprietăți cu promedolom, folosit pentru aplanarea durerilor la naştere, morfina și heroina. Acest hormon afectează aceiaşi receptori din creier. Ca şi oxitocina, beta-endorfina este produsă de glanda pituitară şi este eliberată atunci când simțim o amenințare sau o durere. În acest caz ea acționează ca un analgezic și, ca și alți hormoni de stres, suprimă sistemul imunitar. Acest lucru previne influența ostilă a sistemul imunitar al viitoarei mamei asupra copilului care se dezvoltă în interior şi este perceput de organism ca material genetic străin. Ca şi opiu, beta-endorfina cauzează sentimente de plăcere, euforie și dependență.

La naștere, beta-endorfina stimulează secreţia prolactinei, care pregătește glandele mamare pentru alăptare, prezența beta-endorfinei în laptele matern produce un sentiment de satisfacție la copil, care contribuie la formarea unui atașament reciproc între mamă și copil și ajută la dezvoltarea ulterioara a plămânilor copilului.

Hormonii epinefrina şi norepinefrina (adrenalina şi noradrenalina) fac parte din grupul de catecolamine, pentru secreţia lor este responsabilă glanda suprarenală, iar eliberarea lor este ca răspuns la frică, anxietate, foame sau frig, precum și starea de nelinişte sau excitaţie. Aceşti hormoni determină sistemul nervos simpatic pentru o stare de scăpare sau contracarare. În stadiile incipiente de contracţii nivelul ridicat de catecolamine suprimă secreția oxitocinei, încetinind naşterea. Acest lucru este important pentru femelele mamiferilor care nasc în sălbăticie, care în caz de amenințări externe se declanșează brusc mecanismele simpatice, care întrerup naşterea și direcționează fluxului de sânge la grupele musculare principale, astfel ca mama să fugă de pericol.

La oameni, nivelul ridicat de catecolamine este asociat cu naşterea prelungită si tulburări ale bătăilor inimii copilului. În timpul naşterii naturale aceşti hormoni joacă un rol important. Se observă o schimbare bruscă a nivelului de catecolamine, mai ales de noradrenalină, care activează reflexul de expulzare a fătului. Femeia care naşte simte o explozie bruscă de energie, o sete, ea se animă, respirația devine superficială, totodată, catecolaminele provoacă o serie de contracţii foarte puternice, în urma cărora copilul se naște ușor și rapid.

Unele moașe folosesc cu pricepere acest reflex, dacă femeie se confruntă cu dificultăți în a doua etapă a naşterii. De exemplu, antropologii care au studiat viața unui trib indian din Canada, au făcut următoarea observație: atunci când o femeie avea o naștere dificilă, tinerii din sat se grămădeau ca s-o ajute. Ajutorul a constat într-un țipăt brusc din apropiere. Frica punea în mişcarea reflexul de expulzare a fătului, ducând naşterea la o finalizare rapidă. După naștere, nivelul de catecolamine scade. Ca rezultat, noua mamă se confruntă cu un sentiment puternic de răceală.

Noradrenalina, ca parte a unui cocktail extatic, este de asemenea importantă pentru viitorul control al instinctelor materne. Şoarecii la care au fost indus artificial deficitul de noradrenalină au refuzat să aibă grijă de urmașii lor, dacă hormonul nu era introdus în formă de injecţii. Catecolamine protejează noul-născut de hipoxie (lipsa de oxigen). Concentrațiile mari de catecolamine asigură o pregătire emoțională a copilului la primul contact cu mama.

Prolactina

Cunoscută sub numele de hormonul maternităţii, prolactina joacă un rol crucial în alăptare. Se consideră că anume ea este responsabilă pentru comportamentul agresiv al mamei în timpul alăptării.

Prolactina este, de asemenea, un hormon de suprimare (în ierarhia primatelor o poziţie dominantă ocupă masculul cu cel mai mic conţinut de acest hormon) și de anxietate. La alăptare hormonul de prolactină formează la mama un model de comportament atunci când grija pentru copil și nevoile sale sunt puse mai presus de orice.

Naşterea naturală

Naşterea naturală în cultura noastră este un fenomen rar nu numai în condiţiile maternităţii, dar şi de asemenea ale casei. Doi factori care perturbă cursul natural al naşterii sunt aflarea mamei în condiţiile nefamiliare și prezența observatorilor străini. În timp ce principalul lucru constă în oferirea femeiilor unui sentiment de securitate și de izolare.

Practica modernă obstetrică acordă toate eforturile pentru a menține sarcina şi naşterea sub controlul constant al aparatelor și medicilor de la început până la sfârșit. La cea mai mică încălcare moaşele şi medicii ginecologi răspund cu o observare mai atentă.

Pentru o decurgere optimă a sarcinii, hormonii naturali ar trebui să ia rolul de lider, împingând pe al doilea plan neocortexul - așa-numitul nou cortex, responsabil de gândirea rațională, logică. Această "descentralizare" poate fi promovată de un ambiant liniștit cu o iluminare înăbuşită, un minim de conversații. În acest moment nu este necesar ca femeia să demonstreze un comportament rațional. Femeia va alege intuitiv cum să se mişte, cum să respire - schemele necesare sunt prezente în hormoni şi gene. Toate aceste mecanisme în practica modernă obstetrica sunt suprimate.

Michel Odent, insistă asupra faptului că lipsa de iubire față de sine și de cei din jur, răspândită în societatea modernă, este un rezultat direct al interferenței nejustificate în procesul de naștere și, în primul rând, al manipulării cu sistemului de oxitocină.

La fel ca în cazul oxitocinei, opiacee reduc producerea hormonilor proprii organismul feminin. Un număr de oameni de știință cred că endorfinele sunt un fel de recompensă pe care noi le primim de la natură pentru realizarea funcției de reproducere. Astfel, natura, obişnuind oamenii cu endorfine, îi încurajează să se iubească și să nască copii. Este interesant faptul că în țările care aderă la principiile de practică obstetrică occidentală cu o venerare a medicamentelor și a procedurilor medicale, în ultimii decenii se observă o tendință spre o scădere rapidă a natalității. Autorii sugerează că a fost pus în funcţiune mecanismul de impregnaţie*.

Observarea animalelor poate sugera alte idei. Se pare că administrarea unor medicamente la etapele ulterioare ale sarcinii se reflectă în structura și funcționarea creierului copilului, producând un dezechilibru hormonal şi chimic care apare la o vârstă mai târzie. Nu există nici o dovadă că același efect apare la sugarii umani expuşi la doze relativ mici de medicamente în momentul naşterii, dar Miriam Schwab, avertizează: "În această perioadă de divizare și migrație a neuronilor (celulele creierului), precum și de stabilire a conexiunii neuronale este cel mai uşor să expui creierul copilului la efecte ireversibile".

Cezariana este o operațiune intracavitară gravă care nu numai că mărește riscul mortalității materne de aproape patru ori, dar de asemenea afectează starea de sănătate a mamei și a copilului la sarcinile ulterioare. Desigur, când în loc de naştere se realizează cezariana, activitatea de naştere este foarte redusă sau complet absentă și prin urmare, concentrația oxitocinei, endorfinelor, catecolaminelor și prolactinei niciodată nu va atinge valori ridicate.

Dr. Sarah Buckley, critică practicile tradiționale de sarcină, naștere și creştere, în care este folosită o abordare de bandă rulantă faţă de nevoile mamei și copilului, și promovează o atitudine conştientă faţă de toate procesele, începând cu sarcina până la naștere, ascultând inima, intuiția și cunoştinţele interne. Sarah Buckley propagă naşterea naturală, moale și blândă. Citiți despre activitatea Sarah Buckley pe site-ul: www.sarahjbuckley.com