Negrii în grădinile zoologice din Europa

Doar în 1935-1936 în Europa au fost eliminate ultimele celule cu negri în grădini zoologice - Basel și Torino. Anterior oamenii albi mergeau să se uite la negri în captivitate (ca și la indieni și eschimoși).

Deja în secolul al XVI-lea negrii au fost aduși în Europa ca un lucru exotic, la fel ca și animale din țările descoperite - cimpanzei, lame sau papagali. Dar până în secolul al XIX-lea negrii au trăit în principal pe lângă curțile oamenilor bogați - analfabeții de rând nu puteau să se uite la ei chiar în cărți.

Totul s-a schimbat odată cu sosirea epocii moderniste - atunci când majoritatea europenilor nu doar au învățat să citească, dar și s-au emancipat într-o astfel de  măsură că au solicitat același distracții ca și burghezia și aristocrația. Această dorință a plebeilor albi a coincis cu deschiderea  pe o scară largă a grădinilor zoologice pe continent, de la aproximativ 1880.

Atunci grădinile zoologice au fost completate cu animale exotice din colonii. Printre ei au nimerit și negrii pe care pseudo-știința eugenia a clasificat de asemenea ca reprezentanți simpli ai faunei.

Cât nu ar fi de regretabil pentru liberalii europeni, însă bunicii lor și chiar părinții făceau cu bună voie bani pe seama eugeniei: astfel ultimul negrul a dispărut de la zoo european din Basel numai în 1935 și în 1936 din Torino. Dar ultima "expoziție temporară "cu negrii a fost organizată în 1958 la Bruxelles, la Expo, unde belgienii au prezentat un "sat congolez cu locuitorii săi".

(Zoo din Basel în 1930,  ca expoziție - somalezi)

Drept justificare pentru europeni poate servi doar faptul că mulți albi într-adevăr până la începutul secolului al XX-lea nu au înțeles prin ce negrul diferă de maimuțe. Este cunoscut cazul când Bismarck a venit să se uite la negro din Grădina Zoologică Berlin, plasat în aceeași cușcă cu o gorilă: Bismarck a cerut îngrijitorului  de zoo să-i arate care este omul în această celulă.

La începutul secolului XX negrii au fost ținuți în grădini zoologice deja menționate la Basel și Berlin, Anvers și Londra, și chiar și în Varșovia rusă acești reprezentanți ai omenirii au fost expuși pentru amuzamentul publicului. Este cunoscut faptul că în 1902, la Gradina Zoologica din Londra au venit să se uite la cușca cu negri în jurul de 800.000 de oameni. În total, nu mai puțin de 15 orașe europene au arătat negrii în captivitate.

Cel mai des îngrijitorii zoo plasau în celule așa numite "sate etnografice" - atunci  în cuști au fost găzduite mai multe familii de negri. Ei purtau costume naționale și duceau un mod de viață tradițional - ceva săpau cu instrumente primitive, țeseau rogojini  și preparau alimente la un foc de tabără.

De obicei ei nu au trăit mult timp în condițiile iernilor europene. De exemplu, este cunoscut că în gradina zoologica din Hamburg în 1908-1912  au murit în captivitate 27 de negri.

Un timp oricare negrii au fost ținuți în grădini zoologice din SUA, în ciuda faptului că albii au trăit cot la cot cu negrii mai mult de 200 de ani. Cu toate acestea, în captivitate au fost ținuți pigmeii, pe care oamenii de știință americani considerau semi-maimuțe plasate la un nivel de dezvoltare mai inferior decât negrii "obișnuiți" . În plus, aceste puncte de vedere au fost bazate pe darwinism. De exemplu, oamenii de știință americani Branford și Blum scriau atunci: "Selecția naturală, în cazul în care acesteia nu s-ar pune obstacole, va finaliza procesul de dispariție. Se credea că, dacă nu ar fi existat instituția de sclavie, care a susținut și protejat negrii, aceștia ar trebui să concureze cu albii în lupta pentru supraviețuire. O mai mare adaptabilitate a albilor în acest concurs a fost de neconfundat. Dispariția negriilor ca o rasă ar fi fost doar o chestiune de timp".

S-au păstrat note a unui pigmeu pe nume Ota Benga. Pentru prima dată Ota împreună cu alți pigmei a fost expus ca un "sălbatic tipic" în secțiunea antropologică a World Expo 1904 în St Louis. Pigmeii în timpul șederii lor în America au fost studiați de către oamenii de știință care au comparat "rasele sălbatice" cu caucazienii cu handicap intelectual cu ajutorul testelor pe inteligență, reacție la durere, etc. Antropometriștii și psihometriștii au concluzionat că după teste inteligența pigmeilor poate fi comparată cu "oamenii albi cu retard mintal care petrec o mulțime de timp pentru a rezolva testul și comit o mulțime de greșeli stupide. " Mulți darwiniști au readus nivelul de dezvoltare la pigmei  "direct la perioada paleoliticului", iar omul de știință Getty a găsit la ei o "cruzime a omului primitiv". Ei nu s-au distins în sport. În conformitate cu Branford și Blum, "astfel de recorduri rușinoase ca cele care a fost comise de sălbatici nu au fost niciodată înregistrate în istoria sportului".
 

Pigmeului Ota i s-a cerut să petreacă cât mai mult timp în secția cu maimuțe. Lui i s-a dat chiar și un arc și săgeți "pentru a atrage publicul". Curând Ota a fost închis într-o cușcă, iar când i s-a permis să iasă din secția cu maimuțe", mulțimea se uita la el, iar alături stătea paznicul.  Pe 9 septembrie 1904 a început o companie de publicitate. Un titlu din New York Times a exclamat " Bushmanul stă într-o cușcă cu maimuțe din Bronx Park . " Directorul, dr. Hornedi a susținut că pur și simplu a oferit "un exponat interesant" pentru instruirea publicului:

".. se vedea în mod clar că el nu găsea nici o diferența dintre un negru mic și un animal sălbatic; pentru prima dată într-o grădină zoologică americană a fost expus un om în cușcă. În cușcă cu Benge au plasat un papagal și un urangutan pe nume Dohong". În descrierile martorilor oculari se spunea că Ota a fost "puțin mai înalt decât urangutanul ... capele lor au fost similare și ei rânjeau la fel atunci când erau bucuroși".

La drept vorbind, în grădini zoologice din acele vremuri au fost expuși nu numai negrii, dar și alte popoare primitive - polinezienii și inuiții canadieni, indienii Surinam ( faimoasa expoziție din Amsterdam în 1883 ), indienii din Patagonia (în Dresda) . Iar în Prusia de Est în 1920 a fost ținut în captivitate un sat etnografic cu balticii, care ar fi trebuit să reprezinte "prusacii antici" și să efectueze ritualurile lor în fața publicului.

Istoricul Kurt Jonasson explică dispariția grădinilor zoologice umane nu numai prin răspândirea ideilor de egalitate între națiuni, promovate de Liga Națiunilor, cât prin debutul Marii Depresiuni din 1929, când oamenii de rând nu au avut bani pentru a vizita astfel de evenimente. Iar în Germania, odată cu sosirea lui Hitler la putere, autoritățile au anulat astfel de "spectacole".

Grădinile zoologice franceze cu negrii: