MOLDOVENII.MD

Nicolae Cojocaru, despre agricultura și afacerile ecologice în Moldova

Prieteni, astăzi vă prezentăm uimitoarea cale a unui agricultor pe nume Nicolae Cojocaru, care, acum opt ani, a organizat o afacere ecologică pe lotul său de teren, situat la 17 kilometri de Chișinău, lîngă satul Budești.

Gospodăria lui Nicolae este situată pe patru hectare de teren, unde el reușește să producă întreaga gamă a culturilor de plante din Moldova, pe baza consumului local tradițional (aproximativ 40 de denumiri). Nicolae lucrează fără a folosi echipamente grele, chimie și pesticide, pe baza certificării oficiale de mediu. Dar această experiență a agriculturii ecologice a devenit mai mult decît un proiect de afaceri. Acesta s-a transformat într-o nouă atitudine față de natură, față de locul omului în dezvoltarea socială, față de rolul lui în acest proces general, dar și față de sentimentul de fericire.

- În primul rînd, aș vrea să vă prezentați, Nicolae. Cum v-ar plăcea să vă cunoască vizitatorii site-ului ecology.md?

- Mă numesc Nicolae Cojocaru. Deja e al optulea an de cînd mi-am schimbat radical modul de viață. Înainte de asta, mă aflam într-un mediu corporatist din Chișinău și, după ce am cumpărat terenuri, am decis să mă ocup cu muncă țărănească.

- Și cum a avut loc schimbarea atît de bruscă a modului de viață și ce circumstanțe v-au determinat să faceți pasul decisiv?

- Cînd lucram în mediul corporativ, aveam capital liber și, pur și simplu, am cumpărat pămînt. A fost o investire a banilor. Atunci încă nu mă gîndeam să mă ocup cu agricultură sau cu altceva. Dar unul dintre terenurile propuse mi-a plăcut foarte mult. Am simțit prima mișcare a sufletului pînă la dobîndirea acestui pămînt pitoresc situat într-o frumoasă vale. După ce am achiziționat acest teren, mi-am dat seama că vreau să mă stabilesc acolo. A apărut dorința de a lucra pe acest teren. Și, în fiecare an, în ciuda faptului că sînt orășean, m-am scufundat din ce în ce mai mult în munca agricolă grea. Vorbind direct, acest lucru nu a fost ușor, dar în fiecare an îl îndrăgeam tot mai mult. Poate că acest lucru se datora faptului că am văzut rezultatele muncii mele, ceea ce nu aveam în corporație.

- Ce rezultate ați avut?

- Alimente gustoase și, cel mai important, sănătoase. Am trei copii și ei erau bolnavi, aveau reacții alergice la multe produse. Toți medicii ne recomandau dietă ecologică sănătoasă, pe care n-o puteam urma consumînd produsele de pe piața moldovenească. Chiar și țăranii la care mă adresam după hrană foloseau tot felul de chimicale, deoarece prioritățile lor erau cantitatea și profitul. Așa că mi-am dat seama că, în afară de mine, nimeni nu va crea mîncare sănătoasă pentru copiii mei. M-am interesat de conceptul de produse ecologice, care ulterior a devenit un hobby.

- Vă simțiți mai bine ca țăran sau ca angajat corporativ? Ori aceste stări nu trebuie comparate?

- Am început să mă simt mai bine ca țăran doar pentru că aveam o întrebare foarte interesantă: „Ce fac?”

- Și ați început să răspundeți la ea?

- Da, mi-am dat seama că nu am făcut nimic util lucrînd în corporație. Dar aici văd rezultatul real al muncii mele. Da, iată-le: fructe, legume, starea de spirit, simțirea vieții, natura. Dintr-o dată am început să înțeleg că nu aveam nicio legătură cu natura. Nu numai aspectul estetic al comunicării și admirația naturii, dar, în mod direct, sentimentul de a fi parte din ea, simțirea integrității ei.

- Și ce v-a dat această legătură cu întregul, legătura profundă cu pămîntul și cu natura? Unde v-a chemat ea?

- În filozofie. La început, această filozofie era demagogie. Și, oricît de ridicol ar suna, am început să comunic cu plantele. Bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, spunea: „Uite cum răsadul ăsta zîmbește la noi!” Eu eram un copil din oraș, care venea pe cîteva zile în sat. Și acum eu însumi am început să sap acest pămînt, să caut fazele lunii pentru plantare. Am început să văd și să gust rezultatele sub formă de roade, iar acest lucru îmi dădea satisfacție. Cînd m-am întrebat ce fac, mi-am dat seama că nu produc valori, și nici bani sub formă de salarii. Nu mă îmbogățesc și nu vînd cantități. Produc munca monotonă, în schimbul căreia natura mă răsplătește cu recoltă, adică fructe și, cînd știi că le dai copilului pentru sănătate, pentru bine, satisfacția de la viață este complet diferită de cea de la îmbogățire. Cînd am început să fac afaceri din hobby-ul meu, experiența economică anterioară a arătat că, de fapt, este o cale alunecoasă, dar care satisface material. Balanța valorilor s-a schimbat, a început să se schimbe concepția despre viață. Bucuria de a auzi o pasăre și de a vedea o floare îmi oferea mai multă fericire și liniște decît o recompensă bănească. Mi-am revăzut pînă și concepția despre relația dintre bărbat și femeie.

- Ce s-a schimbat în viziunea Dvs. asupra femeilor în momentul în care v-ați simțit legat de natură?

- Anterior, cînd locuiam la Chișinău, pentru mine era firesc faptul că a avea copii este o obligație. Și întîlneam din ce în ce mai mulți oameni care nu voiau să aibă copii, să devină adulți, să răspundă de ceva. Maturitatea omului vine prin experiență, prin dificultățile pe care le refuză omul modern, negăsind puterea și voința de a merge mai departe și de a se dezvolta. Fiind o persoană de birou și de costum, mi-am dat seama cum funcționează acest lucru, cum societatea creste oameni imaturi. Copiii pentru astfel de persoane sînt incomozi. Ei sustrag atenția, cu ei trebuie să te ocupi și principalul lucru care îi sperie este problema financiară de întreținere a copiilor.

- Și cum ați început să priviți lumea prin experiența personală a agriculturii asumate?

- Imaginați-vă, la mine veneau oameni care nu mîncaseră de cinci ani harbuji, pentru că le era frică să se otrăvească după unele precedente neplăcute. Și așa, servindu-i cu harbuji crescuți de mine, urmăream cum această frică dispărea și mă simțeam un ”înger al harbujilor”. Eu am văzut cu ochii mei cum s-a schimbat expresia feței acestor oameni. Astăzi, acestea nu sînt lucruri la modă. Și, privind în perspectivă, cînd am încercat să fac din acest lucru o afacere profitabilă, m-am convins că nu primesc beneficii. Munca fizică pierde de la bun început la capitolul rentabilitatea comerțului. Chiar și produsele eco, după aspect și caracteristicile gustative, pierd în fața analogilor lor, din cauza faptului că acestea din urmă sînt profitabile, frumoase, au formă atractivă și de lungă durată, gustul unor produse învechite provoacă dependență din cauza aditivilor. Receptorii gustativi sînt foarte excitați și nu ne putem opri. Cînd produsul are gust natural, nu putem mînca prea mult. Mîncăm exact cît dictează nevoia naturală a organismului. Acest lucru nu dă naștere unei mari cereri comerciale pentru produse ecologice. Aici totul este diferit. Alte reguli și alte valori. Acest lucru vi-l spune un producător de produse ecologice. În general, tema alimentelor este un aspect foarte important al culturii noastre de consum, care ar trebui evidențiat printr-o conversație separată. Lucrînd pe pămîntul meu, trăind într-o legătură profundă cu natura, am făcut multe descoperiri referitoare la alimentația sănătoasă.

P.S: În viitorul apropiat ne propunem să facem un interviu video în studio cu Nicolae Cojocaru pe tema „Consumul conștient”.

Ana Kunts