Nu ai voie să-ți permiți să îmbătrânești! Sfaturi înțelepte de la Natalia Behtereva
Acum vreo 10 ani, mulți dintre cunoscuții mei, mai în vârstă cu 20-30 de ani, au început să spună la unison că au renunțat să mai privească televizorul. Am legat acest fapt de procesul de îmbătrânire: oboseala de la agitația strălucitoare și pestriță de pe ecran, de la ipocrizia politică, de la indiferența față de viitor și de la o oboseală generală de viață.
Dar omul este o ființă care, dacă renunță la ceva, o face doar în favoarea altui lucru. La ce s-au orientat acești oameni?
La familiile lor, la hobby-uri și grădini. Și la internet.
În sfârșit, au primit dreptul de a alege: ce să privească, ce să asculte, ce să citească. Și, mai mult, dreptul de a-și exprima opinia.
Oamenii care au trăit mult și au văzut multe nu s-au săturat de lume. Dimpotrivă, sunt gata să-și împărtășească înțelepciunea cu cei care sunt dispuși să-i asculte.
Oamenii s-au desprins de vorbăria goală a lui Malahov și Nagiev și s-au întors spre înțelepciunea lui Platon și Socrate, spre lucrările lui Lihaciov și Behtereva. Pe internet poți găsi totul.
Televizorul este nemilos cu bătrânii. Ba arată reportaje despre cum o fiică își alungă mama de 80 de ani în stradă,
ba filmează în reclame bărbați și femei de 30 de ani, machiați ca bătrâni, care se dau pe role. „Dați cu acest unguent pe spate și veți fi din nou în formă!”
„Luați un credit pentru construcția unei case de vacanță, pentru implanturi sau o croazieră în jurul lumii! Iar cât timp sunteți ocupați, mai mărim și vârsta de pensionare cu câțiva ani!”
Creditul, după părerea mea, chiar prelungește viața. Generația noastră a fost educată să nu lase lucrurile neterminate sau să le pună în cârca tinerilor.
Reclamele clinicilor promit să „amâne bătrânețea”.
Probabil că fac liftinguri faciale clienților lor.
Cum spunea Ranevskaia: „Fațada se poate repara. Dar canalizarea e tot veche, nu?”
Liftingul sufletului încă nu a fost inventat. Dar se poate face. Nu cu bisturiul sau laserul, ci cu forța voinței. Cu dragostea de viață.
Neurofiziologul Natalia Behtereva a vorbit despre o descoperire uimitoare. Se pare că, cu cât omul se bucură mai mult, cu atât trăiește mai mult și mai bine.
Omului îi este firesc să caute bucuria — acesta este un instinct biologic nenumit al supraviețuirii.
Bătrânii a căror profesie le permite să rămână mai mult timp în colective tinere trăiesc până la 100 de ani. Bunicii și nepoții îi țin pe această lume.
Tineretul nu este singura sursă de emoții pozitive.
Bucurie pot aduce și o carte interesantă, un film captivant, o glumă spusă de un călător necunoscut, o reducere la produsul preferat. Comedii și muzică vioaie. O gustare delicioasă.
Iar de răutate și grosolănie trebuie să te ferești.
Behtereva sfătuiește să ne stabilim scopuri mărețe, a căror îndeplinire va dura câțiva ani. Să scriem o carte, să creștem nepoții, să vizităm orașele la care am visat, dar nu am avut timp din cauza ocupării nebune. Aceste scopuri „păcălesc” creierul, care s-a obișnuit cu ideea bătrâneții.
Neurofiziologul spune:
Nu murim cât timp avem un scop — să ne vedem nepoții și strănepoții, să scriem o carte, să vedem lumea, să privim dincolo de oglindă…
Bătrânețea nu există și nimic nu se termină până nu vrei tu însuți asta.
Sfat de aur: oferă zilnic creierului o mică provocare. Un cântec nou, o scrisoare scrisă de mână, un drum diferit, un rebus, cuvinte într-o limbă străină.
Creierul, ca și toate celelalte organe, are nevoie de activitate. Dacă omul și-a petrecut viața într-o „situație stereotipă”, la bătrânețe va avea dificultăți serioase cu memoria și sănătatea.
Longevitatea e un cuvânt gol, dacă, în goana după ani, pierzi calitatea vieții. Nu ai nevoie de antrenamente absurde, ci de o activitate care îți place cu adevărat.
Calitatea vieții este formată din componente precum respectul și dragostea, interesul și armonia sufletească, confortul și lipsa stresului, o ocupație în care te poți dezvolta fără să te uiți la cifrele din pașaport.
57