Nu amânaţi viaţa până mai târziu

V-aţi gândii vreodată că acum treceţi prin momente dificile, dar în curând lucrurile se vor schimba spre bine, se va întâmpla ceva special și în cele din urmă vă veți trezi la o viaţă adevărată, veţi fi capabili să vă permiteţi diferite lucruri, dar acum, pur si simplu nu este timpul potrivit, ar trebui să aşteptaţi. Va veni vara, veţi lua un repaus, veţi găsi un nou loc de muncă, salariul va creşte şi atunci ... Omul cu o astfel de filozofie parcă scrie o ciornă şi se pregăteşte să joace un rol principal, este în așteptarea unui viitor în care va fi capabil să se bucure de viață, iar între timp ea trece încet pe alături.

Simptome care determină un "sindrom de viață întârziată":

Orientarea spre viitor, ca cea mai mare parte a vieții, divizarea vieţii în "perioada de așteptare" și "perioadă de recompensă".
Percepția evenimentelor actuale, ca neimportante,"pregătitoare".
Omul refuză la odihnă, somn complet şi odihnitor, activități plăcute de dragul muncii. Mai precis, pentru banii pe care îi câștigă ca în cele din urmă să-şi cumpere odihna, distracţii și ocupaţii interesante.
Evitarea gândurilor filosofice (despre sensul vieții, autorealizare, etc.) sau afundarea în cugetări, care nu sunt susținute de acțiuni.
Tendința pentru auto-consolare: "Trebuie să răbdăm pentru un viitor mai bun", "Greutăţile actuale vor fi recompensate în viitor."
Înclinație spre acumulare
Interes excesiv pentru viețile altor oameni
Locuiţi cu "omul nepotrivit", îndepliniţi un alt serviciu, tot timpul aveţi de gând să terminaţi cu această stare de lucruri, dar întotdeauna ceva vă împiedică.
Aveţi dificultăți în exprimarea emoțiilor cu care vă confruntaţi
Dorința de a-și asuma responsabilitatea pentru evenimentele create de alte persoane.
Dorința de a controla viețile oamenilor apropiaţi.
Evitați să fiţi singuri (nu puteţi sta o vreme cu sine, fără radio, TV sau alți stimulatori artificiali).

Există şi o tendință opusă: oamenii care mereu sunt în căutarea trecutului, îşi aduc aminte, regretă oportunitățile ratate, le place să speculeze la tema "ce ar fi fost dacă eu aş ...". Însă trecutul nu poate fi schimbat, din ceea ce s-a întâmplat, putem doar concluziona, pentru a nu repeta aceleași greșeli și a merge mai departe.

În fiecare dimineață, ne naştem din nou. Cel mai important este ceea ce facem azi.
Buddha.

Viața este ceea ce se întâmplă cu noi până când facem planuri.
John Lennon.

Când începem să vedem că "ieri" a fost ieri, iar "azi" este o alta zi, complet nouă și diferită de ziua de ieri, apare o nouă perspectivă în viaţă. Natura realităţii este astfel că în fiecare oră, fiecare clipă se petrec modificări. Atunci când ne oprim să le concepem, pierdem din vedere lucrurile noi în viaţă.
Dzigar Kongtrul Rinpoche.

Trecutul s-a risipit, viitorul încă nu există. Este doar prezentul. S-ar putea să spuneţi: "ştim aceste adevăruri banale". Trebuie să trăiţi "aici și acum" și să vă bucuraţi de ceea ce aveţi. Anticii au trăit într-o lume calmă și moderată, poate că la ei această regulă și a lucrat, dar în epoca noastră agitată lucrurile merg diferit? În parte, este adevărat.

Dar, nu putem da vina numai pe circumstanțele și caracteristicile epocii în care trăim, ar fi corect să ne recunoaştem slăbiciunile noastre. "Ce putem face, dacă viaţa este aşa". Este o cale fără impas. La sigur, putem face multe. Anume să facem, ci să nu citim un gând înţelept, să admirăm profunzimea lui, să-l uităm și să continuăm să trăim exact în același mod ca și înainte.

Ideea frumoasă auzită de la alt om sau citită într-o carte, aşa și va rămâne doar o idee, dacă nu vom face din ea o parte din experiența vieții noastre. Doar atunci ea va funcționa. Care este sensul înțelepciunii, dacă n-o putem folosi?

Cum să învățăm să trăim aici și acum?

Metoda este foarte simplă. Nu existaţi în mod automat, fiţi conştienţi de ceea ce faceţi în prezent, trăiţi clipa, fiţi aici și acum.

Cineva ar putea întreba: de ce eu, omul occidental, ar avea nevoie de toate acestea? Dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca viaţa să nu-şi piardă culorile și ca în ea să fie prezente bucuria și satisfacția. Este calea cea mai simplă și mai sigură pe care am întâlnit-o vreodată.

Spre exemplu, aceeași alimentaţie. Cu siguranță, că aveți o experiență de cină rapidă în fața televizorului sau monitorului de calculator? De obicei, alimentele dispar de pe farfurie ca de la sine, aproape ca nu le simţiţi gustul. Pare un fel de proces mecanizat. Acum, gândiţi-vă că orice mâncare este un proces misterios prin care produsele alimentare se transformă în căldură și energie, necesare pentru o stare de sănătate bună a corpului dumneavoastră. Încercați să nu vă sustrageţi de la proces, mestecaţi bine fiecare bucată, concentrându-vă asupra gustului și senzațiilor. Nu apreciaţi :"Oh, această salata nu este la fel de bună ca şi ceea pe ce am mâncat-o ieri",- pur şi simplu simţiţi.

Persoana care meditează, într-adevăr mănâncă. Într-adevăr cunoaşte gustul. Meditatorul, pur și simplu bea o ceașcă de ceai, bucurându-se de fiecare înghițitură, de parcă ar fi găsit o comoară.

Uneori, lucrurile foarte simple și necomplicate pot fi atât de plăcute. Corpul nostru este sursa constantă și fiabilă de bucurie. Iar noi, în vârtejul agitat de gânduri deseori uităm acest lucru. Corpul este întotdeauna gata să ne amintească despre prezent, el nu trăiește în viitor sau în trecut (acolo tinde doar capul). Anume simţurile noastre ne pot ajuta să revenim la prezent, ne pot învăţa să trăim aici și acum, ne pot scăpa de anxietate pentru viitor. Putem scrie mult despre avantajele în favoarea unei astfel de vieţi, dar putem şi să ne convingem din experiența personală. Care ne va ajuta să înțelegem că viața este acum şi nu mai târziu. Și apoi poate va apărea o dorinţă de a îmbunătăţi prezentul și vom începe deja, acum să facem ceea la ce am visat anterior. La urma urmei, în viitor noi vom obține doar ceea ce am semănat în prezent.

Sursa: vitamarg.com