Nu construiţi case lângă zăcăminte cu gaze de șist

Daunele aduse mediului înconjurător la extracția gazelor de șist

Una dintre cele două tehnologii de bază pentru extragerea gazelor de șist este cea de fracturare hidraulică (Hydraulic fracturing). Fracturarea hidraulică este un proces care implică injectarea unui amestec de apă, nisip și chimicale în rocile purtătoare de gaze sub o presiune extrem de ridicată (500-1500 psi). Presiunea duce la formarea micilor fisuri care permit ieșirea gazelor. Acest întreg sistem de fisuri conectează sonda cu părțile productive ale stratului, distanțate de miner. Pentru a preveni închiderea fisurilor după reducerea presiunii, la locul în cauză este introdus nisipul grosier, adăugat la lichidul pompat în gaura sondei. Raza fracturilor poate ajunge la câteva zeci de metri.

Procesul de fracturare în mare măsură depinde de proprietățile fizice ale fluidelor, în special, de viscozitate. Pentru a reduce presiunea, este necesar ca lichidul să fie filtrat. Creșterea viscozităţii și scăderea filtrabilității fluidelor utilizate pentru fracturare, se efectuează prin introducerea aditivelor relevante. Astfel de agenți de îngroșare pentru hidrocarburi fluide utilizaţi în timpul fracturării sunt sărurile acizilor organici, compușii coloidali de petrol cu mase moleculare mari (de exemplu, nămol de petrol și alte deșeuri de prelucrare a petrolului). Unele emulsii de petrol, petrol cu acid, petrol cu apă, kerosen cu acid având o viscozitate suficientă şi o capacitate mare de a purta nisip sunt folosite ca fluide utilizate pentru fracturarea colectoarelor de carbon. Aceste fluide, inclusiv şi cele purtătoare de nisip, sunt utilizate pentru fracturarea straturilor în puțuri de petrol. Aplicarea fluidelor de fracturare și a lichidelor purtătoare de nisip pe bază de carbon în sondele cu apă injectată poate deteriora permeabilitatea rocilor la apă cauzată de formarea amestecurilor de apă cu hidrocarburi. Pentru a evita acest fenomen straturile în sonde injectoare de apă sunt rupţi cu apa îngroșată. Pentru a îngroșa apa se utilizează alcoolul sulfurat și alți derivați de celuloză, ușor solubile în apă. De obicei fluidele folosite pentru fracturare hidraulică sunt cancerigene. Un pericol deosebit prezintă reactivii chimici utilizați în fracturarea hidraulică în rezervoarele cu apă arteziană folosită pentru băut.

Principalul pericol pentru mediul înconjurător în extracția gazelor de șist prezintă utilizarea unui număr mare de substanțe chimice care sunt amestecate cu apă și nisip. Fracturarea hidraulică în aceeași zonă se repetă de până la 10 ori pe an. Amestecul chimic impregnează roca şi duce la contaminarea suprafețelor mari și apelor subterane.

De aceea, în statul New York, SUA, extragerea gazelor de șist a fost interzisă. În Europa, unde legislația ecologică este mult mai strictă decât în SUA, acest lucru a fost motivul principal pentru care producerea gazelor de șist nu a fost răspândită pe o scară largă. Profesorul Vladimir Mordkovici, autorul tehnologiei ruse inovatoare pentru tratarea gazelor asociate, consideră că în viitor extragerea gazelor de șist va implica scandaluri ecologice de mare profil.

Profesor la Universitatea de Stat de Tehnologie Chimică din Ucraina, William Zadorski a atenţionat despre posibilele consecințe, chiar şi cele mai neprevăzute, care urmează extracția gazelor de șist realizată prin metoda de fracturare hidraulică a formărilor de șist pe care o folosesc companiile câștigătoare de tender:
- contaminarea apelor subterane cu reactive chimice folosite pentru fracturare;
- procesele distructive în sol, până la instabilitate seismică și cutremure;
- contaminarea solului în urma drenării apelor uzate și multor alți factori tehnologici aferenţi;
- din emisiile de poluanți atmosferici fac parte nu doar hidrocarburile, ci de asemenea 369 de substanțe (dintre care mai mult de jumătate sunt toxice), incluse în soluția injectată pentru fracking-proces (fracturare hidraulică);
- subsidența solului în locurile de fracturare.

În desfășurarea fracturării hidraulice cu ajutorul stațiilor de pompare puternice se produce injectarea așa-numitelor "fluide de fracturare" (gel, în unele cazuri, apa sau acid). Pentru a menține crăpătura în stare deschisă în colectoarele terigene se foloseşte agentul clastic proppant, în colectoare de carbon - acizi care atacă zidurile create de fractură. Aceste substanțe agresive pot ajunge şi contamina apa freatică.

Surparea pământului după fracturare poate fi mai mult de zece metri

Dar problema principală, potrivit directorului adjunct al Centrului Ştiinţifico-Tehnologic"Psiheia", Ghenadie Riabţev, este posibilitatea de contaminare a acviferelor cu metan și soluții utilizate. "Noroi de foraj, chiar curățat cu doar 1-2% de aditivi chimici necesari poate otrăvi apele subterane, mai ales că din sonde se pompează doar o treime din apa utilizată. Unele dintre componente care sunt folosite pentru a atinge viscozitatea dorită a fluidului sunt cancerigene, astfel încât intrarea lor în straturile subterane cu apă este periculoasă. În plus, fisurile de fracturare hidraulică se pot ridica în sus, contaminând apele subterane sau contribuind să intre metanul în ele",- a spus expertul. Potrivit lui G.Riabţev, răspunderea penală pentru desfășurarea fracturării hidraulice a fost introdusă în Franța, statul New York, SUA, și de asemenea ținuturile din Saxonia Inferioară și Renania de Nord-Westfalia (Germania) au introdus un moratoriu asupra fracturării hidraulice. "În roca cu șisturi se pompează o mare cantitate de apă necesară pentru fracturarea hidraulică, care ar putea dăuna grav mediul înconjurător. Această problemă a fost examinată de către Congresul SUA", - a spus expertul.