O ieşire ecologică dintr-un impas ecologic! Sau de ce ne abţinem
O ieşire ecologică dintr-un impas ecologic! Sau de ce ne abţinem
Un om înţelept a spus: “Cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât de mai puţine lucruri are nevoie”. Cu cât mai mult trăiesc, cu atât mai profund înţeleg adevărul acestor cuvinte.
Atunci când o persoană începe să ducă un mod de viaţă natural, unindu-se cu Natura, ea devine tot mai aproape de Dumnezeu şi necesitatea de a poseda multe lucruri, fără de care viaţa la oraş părea de neconceput, dispare de la sine. În mintea omului încep a se trezi adevăruri veşnice şi simple: Ai totul pentru a fi fericit. Iniţial ai de toate şi deodată: totul pentru a trăi o viaţă fericită, bogată şi valoroasă. Totul ce-ţi trebuie pentru autoperfecţionare. Pentru tine sunt create cele mai bune condiţii naturale, capabile să asigure evoluţia proprie accelerată.
Ce a făcut aşa-numitul "Homo Sapiens" cu toate"?
El, în mod voluntar, a refuzat la toate acestea şi a instituit habitatul său artificial, care încetineşte evoluţia lui, şi dacă vom fi mai precişi şi vom spune lucrurilor pe nume, atunci: el a creat un mediu, care duce la mutaţie, degradare, degenerare.
Pentru a vedea cu ochii proprii procesele teribile în mediul urban modern, este suficient pentru cel puţin o lună să renunţăm la televiziune, alcool, alimente artificiale – conştiinţa se va limpezi şi atunci ... "totul vei înţelege şi vei vedea însuţi". Nu încerc să te sperii, ci să sugerez nişte idei simple pentru acei oameni, care parcă îşi dau seama că trebuie să trăim mai aproape de Natura şi să avem grijă de ea, dar de la chestii "urbane" şi "obiceiuri civilizate," nu se pot abţine. 
Deci, prima idee:
Nu este obligatoriu să renunţaţi la toate “lucrurile” şi obiceiurile imediat, trebuie să le respingem, cel puţin, treptat, şi numai cele care fac o persoană mai slabă şi mai bolnavă, iar Natura - mai săracă, Planeta – mai murdară.
Gândul al doilea:
Orice renunţare la ceva artificial, neadevărat aduce un bine real, viu, adevărat. Orice refuz poartă în sine un fel de căpătare. De exemplu, ai refuzat să duci un stil de viaţă sănătos – ai dobândit, în cel mai bun caz, maladii, în cel mai rău caz - o moarte prematură. Ai refuzat să trăieşti în armonie cu Natura - ai primit o catastrofă ecologică. Sau ai refuzat la alimente artificiale - ai dobândit forţe vitale suplimentare şi câţiva ani de viaţă sănătoasă şi valoroasă. Ai renunţat la alcool – ai obţinut claritatea de gândire şi o înaltă disponibilitate. Ai refuzat să faci gunoi pe Pământ – ai o Planetă curată, cu miros plăcut.
Gândul al treilea:
Atunci când trăieşti în sânul Naturii şi în armonie cu ea, nu ai nevoie de multe lucruri nu. Când eşti înconjurat de un Spaţiu enorm viu şi ştii cum să interacţionezi cu el în armonie, să cooperezi pe principii de iubire, justiţie şi respect reciproc, atunci chiar nu ai nevoie să fii înconjurat cu diferite obiecte artificiale şi să devii sluga lor.
Unii oameni, care în societatea modernă se numesc "ordinari şi normali", văzând felul nostru de viaţă (iar, în opinia lor, sărac), cred că suntem “săraci” şi ne lipsim de multe lucruri. Iar noi credem, că trăim fericiţi şi în prosperitate. Da, ne privăm de hrană dăunătoare, care duce la boli, mutaţii, degradare. Da, ne limităm de fluxul de negative, care decurge abundent din diverse mijloace de informare în masă, zombind conştiinţa umană, programând oamenii la autodistrugere şi degradare. Da, ne abţinem de achiziţionarea unor mărfuri inutile, dăunătoare, unor lucruri neecologice, care distrug sănătatea noastră şi poluează Planeta noastră.
Şi este destul de ciudat, însă în rezultatul tuturor acestor “restricţii” devenim mai puternici, mai sănătoşi, mai veseli, mai fericiţi, iar copiii noştri obţin tot mai multe condiţii şi oportunităţi pentru dezvoltarea armonioasă şi completă a abilităţilor naturale.
185