O metodă bună de curăţare a spaţiului în apropierea Pământului de deşeuri cosmice
O metodă bună de curăţare a spaţiului în apropierea Pământului de deşeuri cosmice
Pe 2 august 2010, în cadrul Conferinţei de la Toronto, Ontario, Canada, Corporation Aerospace (GAC) a prezentat dezvoltarea dr. Christine L. Gates privind reciclarea obiectelor spaţiale orbitale.
Deşeurile spaţiale - nu sunt problema ecologică cea mai actuală la ziua de azi. Dar déjà acum, când mai multe ţări devin naţiuni cosmice, trebuie de căutat modalităţi de curăţare a spaţiului de la gunoiul tehnologic, care se compune dintr-o varietate de obiecte din resturile rachetelor de lansare, a sateliţilor defectaţi şi saci cu instrumente, scăpate de cosmonauţii neglijenţi.
Acest gunoi orbital, de obicei nu este periculos pentru populaţia de pe Pământ, însă deplasându-se cu o viteză de zece ori mai rapidă, decât viteza sunetului, poate cu o probabilitate destul de mare să deterioreze sistemele spaţiale existente, sau, în cel mai rău caz, chiar să ucidă cosmonautul. Prin urmare, savanţii, care lucrează la dezvoltarea programelor de spaţiu, nu pot să nu să se gândească cum să reducă la minim probabilitatea coliziunilor spaţiale sau cum să cureţe spaţiul de obiecte neutilizate.
Cu acest prilej dr. Christine Gates a propus o idee deosebit de simplă şi frumoasă. El a dezvoltat un sistem de colectare a resturilor spaţiale GOLD (Gossamer Orbit Lowering Device), care a fost prezentat la sesiunea cu genericul “Resturile artificiale şi naturale din Cosmos” în cadrul Conferinţei specialiştilor în astrodinamică. 
Potrivit autorului, colectorul gunoiului GOLD va fi un balon de marimea unui teren de fotbal din materialul super fin, dar şi super rezistent, un pic asemănător cu o velă solară. Balonul strâns în stare dezumflată se lansează în spaţiu, şi se ataşează de un satelit mort şi se umflă. Datorită unei pânze uriaşe, care duce la o decelerare treptată a vitezei orbitale a obiectului chiar şi în atmosferă foarte rară, obiectul cosmic aterizează treptat până la intrarea în straturi dense ale atmosferei. Da, chiar şi pe orbite în apropierea Pământului moleculele rare de gaz pot afecta viteza unui obiect mare, dar uşor. Acest efect a fost observat încă în 1970 la exemplul satelitului Skylab, atunci când efectul unei aterizări necontrolate a obiectelor artificiale nu a fost studiat suficient. Astfel, termenul de şedere a obiectelor neutilizate pe orbită poate fi redus de la secole la câteva luni. Această metodă de coborâre se propune a fi cea mai eficientă pentru obiecte care sunt la altitudini de 750-900 de kilometri.
Trebuie de remarcat faptul, că joncţiunea balonului GOLD de satelitul mort, de asemenea, nu este sarcina cea mai uşoară, dar la ziua de azi această metodă pare a fi cea mai eficientă şi relativ ieftină. Sateliţii noi, de asemenea, vor fi iniţial echipate cu un balon de aterizare, care se va dezvălui la sfârşitul duratei de viaţă a obiectului. Astfel, pentru a trece obiectul folosit la o altitudine mai joasă nu vor fi necesare cheltuieli suplimentare de combustibil atât de valoros din punct de vedere a costului de livrare pe orbită). Rezistenţa materialului propus, din care este făcut balonul GOLD, este astfel că, chiar şi într-o coliziune cu alte resturi nu se va prăbuşi, şi nu va completa munţi, sau mai degrabă, inele de moloz pe orbita Pământului.
207