Oare este posibilă astăzi armonia în muzică şi în lume? Masa rotundă a compozitorilor.

Oare este posibilă astăzi armonia în muzică şi în lume? Masa rotundă a compozitorilor.

Participanţii: Batagov Anton, Dorohov Gheorghi, Zagni Serghei, Ismaghilov Timur, Karmanov Pavel, Kurliandschi Dmitri, Nevski Serghei, Paiberdin Oleg, Raeva Olga, Rannev Vladimir, Safronov Anton. Sunt creatori, care foarte dificil ajung la compromisuri cu vizitătorii sălilor de concert.

Spre mulţumirea publicului şi nemulţumirea evidentă a experţilor în concursul compozitorilor YouTube a câştigat o operă destul de tradiţională. Ritmică, melodioasă şi aproape lipsită de remă.

Este de înţeles de ce s-a întâmplat - orice interpretare de muzică publică atrage oamenii, care ar dori să audă ceva plăcut pentru urechi, ceva familiar în aceeaşi limbă.

De ce atunci spectatorii "avansaţi" sunt în căutarea zgomotului şi disonanţei? De ce autorii muzicii "de neînţeles", aşa-numiţii avangardişti, compozitori actuali sau creatori, aflaţi în căutarea formelor noi, ţin la ea?

Insistând asupra simţului său al lumii moderne, muzica nouă (de căutare) pare să spună: "Trăim într-o lume dificilă şi tristă ..."

Audierea, care necesită eforturi şi „o depăşire”trebuie, în mod automat, să se transforme într-o practică spirituală. De fapt, doar nu ascultăm pentru plăcere.

Şi atunci pentru ce? Pentru a şti în ce fel de lume existăm? Dar de ce în muzica modernă sunt şi compoziţii foarte armonioase, bazate pe combinaţii melodioase, care, de asemenea, pretind a fi sunete spirituale?

Aceste lucrări aparţin compozitorilor, numiţi convenţional minimalişti, şi clasicienilor avangardişti de a doua generaţie, căutările cărora de frumuseţe şi armonie nu pot să nu impresioneze.

Reunind compozitorii de orientări opuse, prin eforturile lor creatoare, am dorit să înţelegem: există oare frumuseţea şi armonia în lumea modernă şi muzica modernă? Nu este oare disponibilitatea imaginară a operelor actuale speculativă? Şi de ce, totuşi, specialiştii sunt atât de dornici de zgomot?

Timur Ismaghilov

- Este posibilă astăzi muzica spirituală şi cum ar trebui să fie?
- Ea este întotdeauna posibilă, dar dacă compozitorul se aşază să scrie o muzică spirituală, ea nu va fi scrisă.

- De ce este muzica frumoasă, armoniosă se află la specialişti sub suspiciune?
- La mine, nu. Dar este important să cădem de acord la noţiunea muzicii frumoase şi armonioase. Să spunem că do majore şi game diatonice, repetate timp de 20 de minute, eu pot percepe ca o lipsă de armonie.

Dacă în ordinea arbitrară vom alterna câteva fragmente neschimbate, vom obţine materie moartă. Prezenţa atributelor exterioare fără conţinut intern – iată ce, de obicei, mă îngrijorează. Iar, aceste atribute pot servi drept nu numai triade şi diatonică, ci un cluster (CLUSTER - efect sonor prin suprapunerea mai multor tonuri şi semitonuri sau numai semitonuri. – trad.) tehnică de serie, etc.

- De ce speculaţii ideologice de muzică sună, de regulă, în mod clar, coerent şi armonios?
- Orice speculaţie trebuie să fie executată competent, altfel nimeni nu o va cumpăra.

- Cine mai bine reflectă şi exprimă spiritul timpului - tradiţionaliştii sau avangardiştii?
- Oare compozitorul trebuie să exprime un spirit efemer al timpului? Nu cred că cineva conştient îşi stabileşte această sarcină. Mai degrabă şi tradiţionaliştii şi avangardiştii reflectă spiritul timpului în mod indirect. Spiritul unic indivizibil al timpului, pentru mine, nu există. Acesta este multistructural. Fiecare compozitor exprimă un fel de parte a lui.
De asemenea, nu văd nici un sens într-o diviziune directă a compozitorilor pe tradiţionalişti şi avangardişti. O astfel de percepţie "alb- negru" nu permite să acoperim întreaga gamă, care este, de fapt, foarte largă.

- Este o armonie în muzica modernă şi în lumea modernă?
- Armonie- în om şi, prin el, în muzică şi în lume.
Un alt gând minunat poate fi citit pe o piatră, care stă aproape de Muzeul de armonie în oraşul german Baden-Baden. Îl voi reda în întregime: "Toate fiinţele vii au o origine comună şi sunt legate între ele printr-o reţea unică naturală. În toate evenimente sunt prezente legi, care guvernează sistemul de ordine, vizat spre armonie. Este un principiu universal al creaţiei. Armonia este o formulă universală,care oferă orientări şi un conţinut cu sens, fiind formula optimă a vieţii".

De ce atunci ea lipseşte în muzică?