Observare și ecologia – soluţii vechi pentru probleme noi

Ce este comun între robotul "Curiosity", elevii care intră în desiș și Charles Darwin? Ei toți fac cunoştinţă cu lumea printr-o metodă cea mai simplă și mai naturală – observare. Anume cu observarea mediului înconjurător şi a început ceea ce ulterior vom numi ecologie - știința despre interacțiunea organismelor vii și schimbarea treptată a habitatului lor.

În cartea "Observare și Ecologie” ecologiştii Rafe Sagarin şi Aníbal Pauchard, sugerează că, dacă oamenii de știință într-adevăr doresc să înţeleagă modificările care ameninţă lumea, atunci cercetătorii și sponsorii vor trebui să abandoneze modelul convenţional de comportament, precum şi limitele experimentelor efectuate.

"Noi afirmăm că observarea naturii, fie că sunt informaţii transmise de bătrînii tribului sau numărul calculat de păsări urbane din vecinătate, sau fapte despre jungla detectate cu ajutorul milioanelor de sateliţi, are un mare potențial pentru a ne ajuta să înțelegem lumea în rapidă schimbare", - spun autorii.

Sagarin, colaborator ştiinţific inferior la Institutul de Mediu de la Universitatea din Arizona, a numit cartea sa un ghid, care duce înapoi în viitor, iar vechile metode științifice, aproape uitate (bazate pe observarea naturii și un sentiment de legătură directă dintre ea şi om), se alătură de problemele ecologice moderne, tehnologii dezvoltate și o ştiinţă mai deschisă pentru observatori, cine nu ar fi ei.

Metoda științifică, care este utilizată în mod tradițional pentru formarea studenţilor, constă în formularea unei ipoteze, efectuarea unui experiment și acceptarea sau respingerea, modificarea acesteia în final, în funcţie de rezultat. Cu toate acestea, potrivit autorilor, această abordare nu este în măsură să ia în considerare o mulţime de factori implicați în procesele globale cum ar fi schimbările climatice și schimbările care afectează întregul ecosistem.

"În scopul de a constata absența factorilor ce împiedică , trebuie să împărţim experimentului în părţi mici," - spune Sagarin. - "Pentru a obține rezultate statistice fiabile este suficient să ne concentrăm pe un număr foarte mic de variabile. Cu toate acestea, este clar că schimbările climatice și alte schimbări produse pe o scară largă în mediul înconjurător includ un număr foarte mare de variabile. "

Şi anume observarea directă a naturii poate duce la descoperiri neașteptate și importante. La această concluzie a ajuns Sagarin, în timpul efectuării unui stagiu la o Stațiunea de Cercetări Marine Hopkins (Universitatea Stanford, Monterey Bay, California). Încercînd să determine ce fel de specii locuiesc în pârăiele mareelor, situate chiar în spatele institutului, el a scuturat praful de pe publicaţii ştiinţifice din anii 1930.

"Tot ce am făcut pregătind lucrarea de curs: am repetat acțiunile unui savant din 1930, am verificat fiecare yard pătrat al transectului (terenului linear - trad.), care traversează linia de coastă, am calculat numărul de animale și l-am comparat cu rezultatele observațiilor făcute cu 60 de ani în urmă".

Metoda veche, care a provocat ironii din partea colegilor, totuşi, a dat roade. "Am constatat că numărul și diversitatea speciilor au suferit modificări semnificative," - spune fostul student. - "Compararea cu datele de termen lung privind temperatura apei a arătat că datele obţinute sunt în concordanță cu teoria impactului negativ al încălzirii globale asupra acestor populații. A fost unul dintre primele studii care au arătat că schimbările produse în zoocenosis (componenţa structurală a ecosistemului, set de animale care fac parte din comunitatea ecologică – trad.) sunt reale în ziua de azi, cauzate de schimbările climatice".

Potrivit omului de ştiinţă, noua carte este concepută pentru a menţiona posibilitățile fără precedent ale științei moderne. Schimbările globale ne forțează să abandonăm abordarea bazată pe efectuarea experimentelor bine controlate în zonele mici. Pentru a înțelege fenomenul complex de schimbări climatice, trebuie să folosim orice informații disponibile ".

Oamenii de ştiinţă tot mai des apelează la înregistrările anterioare, descoperind fotografii vechi de gheţari pentru a le compara cu cele prezente. Știința a devenit mai flexibilă, mai deschisă la noi cunoștințe dobândite prin observare, care nu au fost luate în seamă mai înainte. Acum totul este valabil: cunoștințele tradiționale ale americanilor indigeni, experiența pescarilor și tăietorilor de păduri, datele acumulate de cluburile simpatizanţilor naturii sălbatice

Autorii subliniază faptul că valoarea procesului de observare pentru știință nu depreciază succesele abordărilor teoretice și experimentale, mai degrabă le completează. Experimentele sunt necesare pentru a acoperi lacunele rămase în schema cunoștințelor, creată în baza observaţiilor directe ale naturii.

Unii pot spune că observările nu sunt o știință adevărată, dar în spatele lor se află un potențial enorm. Un minim de observații poate schimba ideile vechi care ani de zile au fost date crezării şi împărtăşi multe fapte noi despre planeta noastră în schimbare".

Sursa: facepla.net