Omul care a sădit copaci (Video)

"Omul care a plantat copaci " (fr. L 'homme qui plantait des arbres) este o scurtă poveste-alegorie al scriitorului francez Jean Giono, publicată în 1953 și, de asemenea, cunoscută sub numele de "Istoria lui Elsear Bouffier", "Cel mai remarcabil om pe care l-am întîlnit vreodată" și "Omul care a sădit Speranță și cules Fericire".

În ea se relatează despre un anumit păstor care, în prima jumătate a secolului XX, cu forțele proprii a restaurat cu succes pădurea într-o vale pustie, la poalele Alpilor, lîngă Provence. Povestea este destul de scurtă — aproximativ 4.000 de cuvinte.Povestea este relatată din numele unui băiat de 21 de ani fără nume (deși s-a presupus că acest narator ar putea fi autorul însuși, Jean Giono, el nu a confirmat niciodată acest lucru). Istoria începe în 1910, cînd acest tînăr singur face o lungă călătorie pe jos prin Provence (Franța) în Alpi, bucurîndu-se de priveliștile naturii aproape neatinse.

După ce a ajuns într-o vale pustie, fără copaci, unde crește doar lavanda sălbatică și nu exista urme de civilizație, cu excepția unor caselor vechi, pustii, prăbușite, naratorul descoperă că a rămas fără apă. El găsește doar un puț uscat, dar este salvat de sete de un păstor în vîrstă care îl duce pe tînăr la un izvor.Naratorul vrea să afle ce fel de persoană este și de ce a ales viața unui astfel de pustnic, așa că rămîne cu păstorul pentru o perioadă scurtă de timp. Se pare că, după moartea soției și a fiului său, păstorul s-a retras în valea pustie, unde a decis să restaureze ecosistemul distrus, crescînd cu forțele proprii acolo o pădure, copac cu copac. Numele acestui om este Elsear Bouffier. El face găuri în sol cu toiagul său răsucit și plantează ghinde în ele, adunate de el la mulți kilometri de aici...