Orașele-grădină, o soluție împotriva poluării și suprapopulării din nou la modă

Conceptul de „oras-gradina“ a fost dezvoltat de reformatori sociali ai secolului al XIX-lea ca o alternativa la orasele mari: un numar limitat de rezidenti, aer curat si spatii verzi, inclusiv centre de educatie, de cultura sau cu slujbe la care se poate ajunge pe jos. Ideea a prins bine atunci: Forest Hills Gardens in Anglia, Jardim América in Sao Paulo, Brazilia, in 1913 sau Denenchofu, o suburbie japoneza a Tokyo, 1920.

Dupa cateva decenii in lumina reflectoarelor, orasele-gradina nu au mai fost la moda. Insa, de curand, ca orice produs retro, isi fac revenirea. Un numar mic, deocamdata, de arhitecti, de peisagisti urbani si de legiuitori propun orasele-gradina ca „antidot“ la toate relele unui oras modern, de la locuintele mici si aglomerate sau degradarea mediului, pana chiar la segregarea dintre saraci si bogati, inclusiv din punctul de vedere al sanatatii, noteaza „Foreign Policy“.
Orasele-gradina reprezinta o alternativa la poluarea planetei.

Mizele pentru gasirea unui model de a organiza urbanizarea sunt foarte mari. Pana in 2030, un miliard de oameni (aproximativ unul din opt locuitori ai planetei) vor locui in orase chineze, iar orasele indiene vor gazdui aproape 200 de milioane de noi rezidenti. Intre timp, spectrul schimbarilor climaterice atarna peste orice oras modern, care reprezinta pana la 80% din emisiile de sera si sunt vulnerabile, in special, la poluarea atmosferica, la valurile de caldura si la inundatii.

Oare orasele-gradina sa ajute la repararea acestor probleme?, se intreaba jurnalistii „Foreign Policy“. Sustinatorii acestei idei spun ca da. Ei cred ca orasele-gradina pot gazdui comunitati umane, sustenabile si echitabile pe care oamenii le doresc si de care are nevoie planeta, prin reducerea emisiilor, prin pastrarea spatiului verde si prin incurajarea interactiunii dintre vecini.

„Inima Lacului“ din China – Paradisul planuit

In zilele noastre, proiectele acestor orase-gradini ies la iveala peste tot, din Anglia, in India sau Cambodgia, unde rata de constructie de cladiri a explodat de la inceputul anilor 2000. Printre cateva comunitati de acest fel, aflate in plan, este si „Heart of Lake“ (Inima Lacului) proiectata de firma lui Robert Stern, decanul Scolii de Arhitectura de la Universitatea Yale, SUA, care, impreuna cu doi alti colegi, au publicat volumul „Paradisul planuit: Suburbiile-gradina si Orasul Modern“ (Paradise Planned: The Garden Suburb and the Modern City).
„Heart of Lake“ se construieste acum pe o insula in Xiamen. „Suntem rugati sa repetam acest proiect si in alte orase chineze“, marturiseste Stern.

Insa, aceste orase-gradina vor fi mai mari, mai inalte si mai dense decat cele gandite in secolul al XIX-lea. De exemplu, Heart of Lake va condensa 185.806 de metri patrati de constructii in doar 10 hectare, inclusiv in apartamente ridicate pe verticala – blocuri.

Orasul gradina este un proiect instabil

Este insa neclar cum vor adera aceste proiecte la valorile unui oras-gradina din interiorul unui alt oras, inclusiv in ceea ce priveste dreptul de proprietate si amestecul claselor sociale. Mai mult, nu exista foarte multe date care sa dovedeasca ca aceste orase sunt intr-adevar solutia potrivita pentru „bolile“ urbane. Cifre standard despre impactul social, de mediu sau altele nu sunt usor de obtinut mai ales ca nu exista doua proiecte la fel.
Pe scurt, orasul-gradina al secolului XXI este un concept instabil. In China, de exemplu, sa faci guvernul sa adopte o noua forma urbana, e ca si cum „ai incerca sa muti malurile unui ocean“, spune Stern. Insa, adevarata intrebare este daca, indiferent de tara, o schimbare catre orasele-gradina chiar merita.

Reforma urbana propusa in secolul al XIX-lea

In 1898, un stenograf londonez pe nume Ebenezer Howard a imprumutat 50 de lire sterline pentru a imprima o carticica numita „Maine: O cale pasnica pentru o adevarata reforma“ (To-morrow: A Peaceful Path to Real Reform). In carte, Howard a facut un plan de oprire a fluxului de oameni catre centrele industriale, cum era si Londra, ale caror mahalale pline de boli il ingretosau. „Este deplorabil ca oamenii continua sa vina in orasele deja aglomerate si astfel sa goleasca districtele tarii“, nota Howard in volumul sau.

Prea putine locuinte, prea multi oameni

In istoria mai recenta, acest flux continuu al oamenilor spre orasele mari a devenit o amenintare, printre alte lucruri, prin incurajarea emisiilor de dioxid de carbon a vehiculelor. Mai mult, blocurile au cazut si ele in dizgratie, cauzand izolare sociala si adapostind adevarate cuiburi criminale, noteaza „Foreign Policy“.
In zilele noastre, ca remediu, unii oficiali si urbanisti din guvernul britanic resusciteaza ideea de oras-gradina. EI il vad ca pe un mod atractiv de a testa tehnologiile „verzi“, cum ar fi cladirile ultra-performante, in timp ce se ocupa si de problema locuintelor. In Marea Britanie, intre 2001 si 2011, s-au construit 1,4 milioane de case, in timp ce populatia tarii a crescut cu aproape 4 milioane de oameni.

Unii critici sustin ca agitatia aceasta din jurul oraselor-gradina ascunde adevarata problema: lipsa locuintelor din si dimprejurul Londrei, cea mai populata zona metropolitana a Uniunii Europene.
Redezvoltarea urbana ar reusi mult mai multe, nu doar construirea de orase-gradina, potrivit Alexandrei Jones de la grupul non-profit Centru pentru Orase. „Poate ca nu ai avea obiectii pentru un oras gradina pozitionat in mijlocul pustietatii, dar poate ca nici n-ai cerut sa locuiesti acolo“, scria ea in iunie, pe site-ul „Resurse Planificate“, denumind orasele-gradina „subiectul fierbinte al lunii“. Criticii au o problema si cu densitatea relativ scazuta a modelului unui oras-gradina, spunand ca un asemenea proiect va consuma prea multe resurse si ca va promova utilizarea masinilor prin dezvoltarea prea rapida.