Orăşenii nu au Patrie

În Republica Tatarstan,entuziaştii moşiilor au înfiinţat mai mult de 10 aşezări, sute de oameni au reuşit să obțină terenuri de pământ a câte 1-2 ha. Ce stă în spatele acestei activităţi?

La întrebarea: cât de mulți oameni sunt dispuşi să părăsească orașele și să înceapă să reînvie pământul Patriei lor, reflectează bloggerul Valeriu Miroşnikov, în articolul scris special pentru ziarul „Business online”.

Orăşenii nu au Patrie. Este dificil să recunoști ca Patrie un apartament de oraş – imobil cu un număr cadastral, preţ pe piață și termen de exploatare. Astăzi el este al tău, iar mâine aparţine altuia sau este dat în chirie, vândut, schimbat, evaluat și încasat pentru datorii, demolat ca o locuinţă dărăpănată. Ce fel de patrie este? Care sunt rădăcinile neamului? Omul este un ciulin!

Poate Patria este curtea în care în copilărie te-ai jucat cu copiii din cartier? Însă acum curtea a încetat să fie comună, ea aparține în întregime vehiculelor și numai lor.

Pentru orăşeni, Patria este o iluzie, iar realitatea sunt investiţiile. Oare aşa ar trebui să fie? Ce i-a oferit omului modern urban, civilizaţia pentru care şi- a abandonat Patria ?

Orășenii serioşi consideră că creatorii moşiilor sunt nişte romantici care urmăresc un vis irealizabil, un basm. Dar, ce este totuşi mai real: cifrele unu și zero din conturile informatice ale băncii sau pământul care dă naștere la viață și la pâine, creşte ca o pădure și se revarsă ca un izvor? Criza financiară globală și haosul războaielor și revoluțiilor a băgat minţile în capul celor care au crezut în stabilitatea civilizației. Dar, poate că anume orășenii serioşi au alergat după iluzia succesului și după confort, iar cei atraşi de pământ sunt practici și realiști? Da, viața pe pământ, reînnoirea solurilor degradate, plantarea pădurilor şi grădinilor este mai grea decât ștergerea pantalonilor și fustelor în birouri și pierderea timpului, dar este o viață reală, spre deosebire de realitatea virtuală a civilizației comerciale.

Astăzi, creatorii moşiilor pot deja, oferi nu doar idei și imagini luate din melodii, dar, de asemenea şi rezultatele destul de concrete ale activității lor. 

Grupuri din Tatarstan, au înfiinţat mai mult de 10 aşezări, sute de oameni au reuşit să primească câte 1 - 2 hectare de pământ pe care construiesc case, plantează grădini şi garduri vii, creează iazuri şi terase. Pământul a vindecat rănile cauzate de arat, au început să reînvie izvoarele. S-a oprit creșterea râpelor. Și cel mai important lucru - s-au schimbat oamenii: din cetățenii nesiguri, care nu știau cum se mânuieşte un topor sau o coasă, ei s-au transformat în adevăraţii stăpâni, care pot aplica planurile lor în viaţă. Care știu ce pot lăsa copiilor născuți la moşii.

Dacă anterior coloniştii au bătut pragurile în sediile municipiilor raionale, cerând permisiunea de a amenaja un mic teren de pământ, în ultimele șase luni, lucrurile s-au schimbat. Coloniştii au învățat să-și exprime poziţia lor socială, nu numai prin limbajul cererilor și reclamațiilor, dar, de asemenea, în moduri inimaginabile anterior, cur ar fi pichete, proteste, mitinguri, raliuri auto , interviuri la TV și în presă. Și, în sfârșit, în dialogul cu autoritatea legislativă la nivelul regiunilor și federaţiilor. Coloniștii au schimbat scara gândirii sale de la nivelul local la cel federal, au acumulat experiență și curaj în comunicare cu statul. Şi s-a dovedit că la toate nivelurile de guvernare se găsesc politicienii care înțeleg importanța regăsirii Patriei mici în fiecare om, revigorării metodelor tradiţionale de gospodărire, creării unor familii fericite și nașterii copiilor sănătoși, ceea ce a fost aproape imposibil în orașele mari.

Unul dintre politicieni care au sprijinit ideea privind moșiile a fost Președintele al Comitetului Dumei de Stat pentru asociațiile obștești și organizațiile religioase, deputatul fracţiunii Partidului Liberal Democrat din Rusia, Iaroslav Nilov, a susţinut ideea creării moşiilor şi a promis că va pregăti proiectul de lege respectiv, care întruchipează renașterea moşiilor în întreaga Rusie,ca o idee națională.

Acum pot fi rezolvate şi probleme care au depăşit jurisdicția Republicii. În special, cea de autorizaţie a construcţiei locative în afara localităţilor. La ziua de azi, în Rusia s-a creat o situație paradoxală: există o anumită ordine juridică cum să lichidezi o localitate, dar nu există nici o lege prin care să fie creată o nouă așezare. Și despre ce fel de dezvoltare a statului și a societății poate fi vorba atunci când localitățile pot fi numai eliminate, dar nu şi create? Este o calea de ruinare și de degradare.

Punctele locale au devenit un fel de rezervaţii, după hotarele cărora nu poți trăi. Astfel s-a creat o situaţie când o mare parte de terenuri din Rusia, au devenit inapte pentru viață, nu în sensul ecologic sau economic, ci pur și simplu conform legii. Sau un alt exemplu: în conformitate cu legislaţia este interzisă plantarea pădurilor pe terenuri cu destinaţie agricolă, în cultura tradițională a prelucrării solurilor pădurea crescută pe teren arabil este un semn de proastă gospodărire și motivul pentru inițierea procedurilor de judecată privind deposedarea terenului. Bine că mestecenii şi plopii tremurători nu cer permisiune și cresc pe orice pământ, chiar şi pe cel agricol. Iar, pădurea fertilizează solurile cu frunzele căzute şi devine habitatul păsărilor și a insectelor care salvează culturile de dăunători, în ea cresc ciuperci şi fructe, în viitor ea va da lemne de foc și materiale de construcţii - pe scurt, o mulţime de beneficii pentru economie.  

Fermierul Murat Sirazin, a menţionat necorespunderea normelor legislaţiei cu realitățile vieții. Proprietatea privată asupra terenurilor agricole face posibile diverse speculații funciare și trecerea terenurilor pentru construirea vilelor. Conceptul de "proprietate privată" apare din ideologia pieţii în care toate se cumpără și se vând. Însă, nu totul ar trebuie să se vândă. Există lucruri mult mai importante decât banii. Nu se vând onoarea, conștiința, adevărul, reputația bună. Nu se vând dragostea și respectul. Precum şi pământul natal,moşia. Patria ar trebui să fie scoasă din circulaţia pieţei. Dacă vrem ca pentru copiii noștri să rămână ceva sacru, acest lucru nu ar trebui să fie cumpărat și vândut. Întreţinerea, folosirea și moştenirea moşiilor ar trebuie să fie fixate prin lege. Și întoarse statului în lipsa moștenitorilor. Inviolabilitatea moşiei, nesupunerea comerţului o fac cel mai valoros obiect şi acest lucru este benefic pentru stat. Să ai ceva sacru, de neprețuit este avantajos pentru stat. Oferind omului ceva de neprețuit, poţi să ceri de la el foarte multe - nu numai serviciul militar, ci, de asemenea, viața pentru apărarea Patriei. În stat apare un popor, nu populaţie. Poporul pentru care statul este natal, şi nu o populație căreia statul este întotdeauna dator. Este o abordare nouă în relaţiile dintre autorități și popor, un nou nivel de încredere. Şi legea cu privire la moşii este o recunoaștere de către stat a dezvoltării societății..
 

De fapt, altă cale nu există. Oricum este necesar să scăpăm planeta de civilizația comercianților care diminuează resursele naturale