MOLDOVENII.MD

Orezul de aur, colacul de salvare al multor vieti de pe planeta

Conform datelor de care dispune Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), carenta de vitamina A face sa orbeasca in fiecare an un numar de 250.000 – 500.000 copii de varsta prescolara, din care jumatate nici nu supravietuiesc.
Ei provin in majoritate din sudul Asiei sau unele zone ale Africii si apartin acelei populatii, a carei traditie este sa se hraneasca in principal sau chiar exlusiv cu orez, informeaza Project Syndicate.
 

Lupta cu avitominoza A

Orezul este o cereala hranitoare, cu un continut ridicat de calorii, cu hidrocarbonatii necesari organismului nostru, cu multe calitati nutritive, dar lipsit total de vitamina A.
Aceasta vitamina este insa esentiala pentru epiderma noastra si, mai ales, pentru ochi. Alimentele bogate in vitamna A sunt usor de recunoscut prin culoarea lor specifica, relativ portocalie: morcovi, caise, portocale, porumb si multe altele. Orezul, alb dupa decorticare si cenusiu inainte, nu ne ofera aceasta vitamina.
Consumand exclusiv orez, populatia priveaza ochii, pielea si alte organe vitale de un nutrient vital. Ca urmare, in tarile unde orezul este singura baza de nutritie, oamenii sufera de avitominoza A, cu toate cosecintele care rezulta din aceasta.
Pana de curand, problema parea a nu avea solutie, dar in urma cu vreo 15 ani, s-a experimentat in laboratoare elvetiene un nou sortiment de orez, modificat genetic, astfel incat sa nu-i lipseasca pretioasa vitamina. Datorita culorii sale galben-roscate, noul sortiment de orez a ajuns cunosut sub denumirea de “orezul de aur”.

Un conflict major

Ca in cazul oricarui podus nou, mai ales modificat genetic, factorii interesati au privit de la inceput cu prudenta, poate chiar cu circumspectie, noua realizare, despre care nu aveau de unde sti daca va produce efecte secundare si daca, prin introducere sistematica in alimentatie, n-ar apare unele consecinte.
Specialistii elvetieni au experimentat sistematic cultivarea limitata a orezului de aur chiar in respectivele zone cu penurie de vitamina A, timp de vreo 10 ani. Faptul ca se faceau experimentari a provocat insa neincredere atat in randul populatiei locale cat si a unor militanti non-guvernamentali.
Rezultatul? Un conflict deschis pe teren si o plantatie experimentala cu orez de aur, instalata in Filipine, distrusa demonstrativ de localnici.
A aparut un conflict major. Fara sa aiba probe concrete, detractorii noii tehnologii au inceput sa se intrebe nu numai daca orezul de aur ar fi daunator, ci si in ce masura existenta lui pe campurile cultivate ar influneta polemizarea altor plante, generand noi vegetatii modificate genetic, a caror existenta ar putea dauna chiar si faunei, care la randul ei ar putea ajunge modificata genetic prin ierburile consumate.

Cine hotaraste soarta planetei?

Este evident ca deja se mergea prea departe. Trebuie sa recunoastem ca o zecime din plantatiile existente astazi pe Pamant reprezinta vegetatii modificate genetic, iar existenta lor bine controlata n-a afectat viata oamenilor si nici n-a denaturant flora existenta, prin incrucisari polimerizate. Prin programele sale, OMS controleaza riguros aceasta problema.
Asemenea vegetatii modificate exista, le vedem in piata, adesea suntem chiar atrasi de pretul lor scazut sau aspectul imbietor, ele gasindu-se in cicruitul comercial concomitent cu cele “naturale”, care sunt totdeauna de preferat, dar niciodata exclusive.
Ne aflam in fata unei situatii ciudate. In timp ce in fiecare an orbesc si mor sute de mii de copii, iar alte sute de mii de adulti au aceeasi soarta, numai datorita avitaminozei A, dispunem de un aliment care ar vitaminiza intreaga populatie afectata, dar nu-l folosim din motive prudentiale, explicate numai prin faptul ca unele organisme non-guvernamentale tin sa-si afirme prezenta, ferind planeta de un rau ipotetic si cheama localnicii la rezistenta.
Din nefericire, sunt situatii cand soarta populatiei n-o hotarasc specialistii care experimenteaza procedeele, ci organizatiile care indeamna populatia la distrugerea plantatiilor experimentale, numai pentru ca nu stiu ce rezultate pot aduce ele, daca se aplica.

Sursa