MOLDOVENII.MD

Păpădia. Rețete populare

Sistemul vascular este intersecția tuturor problemelor din organism. Unul dintre distrugătorii acestui sistem este reumatismul. Mai ales în a patra generație a bolnavilor, acesta se manifestă foarte agresiv. Și aici ar trebui să răsune cu bucurie expresia: „să ardem boala cu fierul roșu”. Până la soare e departe, însă pe pământ avem un mic soare – păpădia, care poate învinge o boală atât de gravă precum reumatismul.

Pentru a scăpa de el este nevoie de puțin: culegeți florile de păpădie și zdrobiți-le chiar pe câmp, apoi amestecați-le cu zahăr în proporție de 1:1. Puneți amestecul într-un loc deschis, dar nu la soare, pentru o zi. După aceea, puneți-l în frigider pentru o săptămână și jumătate. Stoarceți conținutul, filtrați-l și păstrați-l din nou la frigider. Consumați după dorință, cu cât mai mult, cu atât mai bine. Nu va face rău, cu excepția celor cărora le este interzis zahărul. Totuși, acesta este doar un remediu auxiliar.

Principalul remediu sunt tulpinile păpădiei pe care crește floarea galbenă; acestea trebuie consumate crude. Mâncați atât cât permite organismul, observând la ce cantitate vă simțiți confortabil, fără disconfort digestiv sau renal. Cel mai bine este să consumați tulpinile în a treia zi după deschiderea florii, când devin ușor maronii și conțin mult suc vindecător. Trebuie să profitați de sezon pentru a scăpa de boală.

Păpădia tratează afecțiunile articulare. Există cazuri în care utilizarea ei i-a ajutat pe oameni să elimine pietrele la fiere și la rinichi. Îmbunătățind metabolismul, contribuie la ameliorarea osteocondrozei, durerilor articulare, durerilor de gât, durerilor degete­lor și deformărilor acestora. Pentru aceasta trebuie pregătită miere de păpădie. Această miere trebuie consumată timp de doi ani, deși pentru unii este suficient un singur an. Imaginați-vă ce regenerare puternică a organismului poate avea loc atunci când principalele filtre ale corpului — ficatul și rinichii — sunt curățate, iar apoi întregul sistem osos este eliberat de depunerile de săruri.

Pentru prepararea mierii din păpădie „din mici sori”, florile trebuie culese în perioada primei înfloriri masive, într-un loc ecologic curat, la cel puțin 2–3 km de drumurile intens circulate, pentru a evita contaminarea cu săruri ale metalelor grele.

Pentru 1 litru de miere se adună 350 de flori de păpădie împreună cu partea verde în formă de coșuleț, dar fără tulpini. Spălați bine florile cu apă rece și turnați peste ele 1 litru de apă rece. Puneți vasul pe foc, aduceți la fierbere și fierbeți la foc mic timp de 1 oră cu capacul pus. Apoi strecurați florile printr-o sită și aruncați-le după ce lichidul s-a scurs complet. În decoctul verde rezultat adăugați 1 kg de zahăr, aduceți din nou la fierbere și fierbeți încă 1 oră la foc mic. Cu 15 minute înainte de final, adăugați sucul unei lămâi.

Lăsați lichidul să stea până a doua zi dimineață. Procesul de preparare a mierii de păpădie este astfel încheiat. Se administrează câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Pentru un an, unei persoane îi sunt necesare trei porții de astfel de miere. Puteți prepara cantitatea pentru întregul an dintr-o dată, mărind proporțional ingredientele, sau în trei etape, după cum vă este mai comod.

Copiilor sub 19 ani nu li se recomandă consumul mierii de păpădie, deoarece până la finalizarea creșterii scheletului și formării oaselor, aceasta poate afecta țesutul osos încă neformat complet.

Rădăcina se utilizează sub formă de decoct, în proporție de 10–20 g materie primă la 200 ml de apă, câte 1 lingură înainte de masă, în caz de anorexie de diferite etiologii, gastrite anacide, hepatită și inflamații ale vezicii biliare, precum și în boala Botkin. Datorită conținutului ridicat de inulină, este recomandată și în diabet. Efectul este mai puternic dacă rădăcina de păpădie este combinată cu frunze de afin, urzică și păstăi de fasole.

În cazul problemelor cu glanda tiroidă, la frunzele de păpădie se recomandă adăugarea unei cantități mici de alge marine, rădăcină sau verdeață de pătrunjel, sfeclă fiartă și ulei vegetal. Aceasta constituie o sursă puternică de iod pentru organism și poate contribui la îmbunătățirea stării bolnavului.

Frunzele sunt foarte amare și nu este ușor să te obișnuiești cu ele. Pentru a reduce amăreala, frunzele proaspete se lasă în apă sărată timp de o jumătate de oră, apoi se consumă. Pentru a facilita obișnuirea cu salatele din păpădie, frunzele proaspete pot fi adăugate mai întâi în salate cu alte legume și verdețuri, apoi consumate și separat.

Împotriva problemelor digestive ajută uleiul de păpădie. În perioada înfloririi, nu uitați să pregătiți încă un remediu cu proprietăți vindecătoare puternice — uleiul din flori de păpădie. În bolile ficatului și ale vezicii biliare, în constipațiile cronice, ca agent coleretic și în diverse afecțiuni gastrointestinale (gastrite, colite), acesta se administrează intern câte 1 lingură de 3 ori pe zi înainte de masă sau chiar în timpul mesei. Afecțiunile pielii, rănile vechi, cicatricile, urmele de arsuri, eczemele, psoriazisul, erizipelul și impetigo se tratează prin aplicarea de comprese din in îmbibate cu acest ulei.

Prepararea uleiului nu este complicată, dar durează mult. Într-o zi însorită și uscată se culeg florile de păpădie împreună cu tulpinile florale. Totul se zdrobește până apare sucul și se pune în borcane de sticlă, umplute pe jumătate. Apoi se toarnă până sus ulei de floarea-soarelui proaspăt, se acoperă cu tifon și se lasă la soare puternic timp de 3 săptămâni. După aceea se filtrează, se stoarce și se păstrează într-un loc întunecos la temperatura camerei.

Din păpădie se prepară și dulceață — gustoasă și folositoare pentru toți. În caz de gușă, afecțiuni ale ficatului, rinichilor, splinei, pancreasului, colecistită, gastrită și hepatită este utilă dulceața terapeutică. Ingrediente: 500 g flori proaspete de păpădie fără sepale verzi, un pahar de apă, 400 g zahăr și o lămâie medie tăiată mărunt cu coajă, dar fără semințe.

Se recoltează și rădăcinile de păpădie. Acestea se sapă primăvara devreme, înainte de înflorire, și toamna. Rădăcinile de toamnă diferă semnificativ prin compoziție, deoarece până atunci planta acumulează polizaharide naturale. Rădăcinile de toamnă conțin până la 40% inulină, un „rude” natural al insulinei, ceea ce le face foarte valoroase pentru diabetici. În diabet se consumă salată din rădăcini crude de toamnă și cafea din rădăcini uscate, prăjite și măcinate în pulbere: 1 linguriță de pulbere la un pahar cu apă clocotită. Sau pur și simplu rădăcini uscate mărunțite: 2 lingurițe se fierb timp de 10 minute într-un pahar cu apă. Decoctul se administrează câte o jumătate de pahar de 2 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.

Rădăcinile de păpădie sunt cea mai puternică și valoroasă parte a plantei. Recoltate în mai și transformate în pastă, ele se aplică pe umflături la sân la femei pentru resorbția mai rapidă și pe ganglionii limfatici întăriți la subraț și în zona inghinală. Aceeași pastă este folosită și pentru tratarea hemoroizilor și oprirea hemoragiilor uterine.

Tinctura pe vodcă (2/3 pahar de rădăcini la 0,5 l vodcă, lăsată 2 săptămâni într-un loc întunecos, agitând periodic) era folosită tradițional pentru epilepsie. Se administra câte 1 lingură de 3 ori pe zi înainte de mese.

Pulberea din rădăcini uscate și măcinate de păpădie se consumă câte 1 linguriță de 3 ori pe zi înainte de masă în ateroscleroza vaselor cerebrale, pentru eliminarea colesterolului și toxinelor din organism. Capacitatea rădăcinilor de păpădie de a lega excesul de colesterol este asociată cu proprietățile lor antioxidante și de susținere a metabolismului.

Totuși, afirmațiile conform cărora păpădia „vindecă cancerul” sau „omoară celulele canceroase” nu sunt confirmate științific prin studii clinice solide. Unele cercetări de laborator asupra extractelor de păpădie sunt în curs, însă acestea nu reprezintă dovadă că planta poate înlocui tratamentul oncologic. În cazul bolilor grave, inclusiv cancerului, este importantă consultarea medicului și utilizarea tratamentelor validate medical.