MOLDOVENII.MD

Permacultura aplicată: Amenajarea unui micro-iaz în grădina de legume

Deși mulți visăm să ne jucăm de-a permacultura pe hectare întregi precum Moș Holtzer, trebuie să fim totuși realiști și să ne raportăm la ce avem la îndemână. În fond, principiile rămân valabile, tot ceea ce diferă rezumându-se la scară. Voi încerca prin intermediul câtorva postări inspirate din grădina de legume din fața casei, să vă împărtășesc din experiențele mele practice cu permacultura. Voi expune chestiuni simple, la îndemâna oricui.

Utilitatea iazurilor, oricât de mici ar fi ele, cred că nu mai e nevoie să o aduc în discuție. Un ochi de apă încurajează insectele polenizatoare să stea prin preajmă și mai ales prădătorii, care vor face ravagii în dăunătorii grădinii noastre. De asemenea se formează un microclimat pe care plantele îl adoră. Când seceta este la ea acasa, apa din băltoaca noastră se evaporă, crescând umiditatea în zonă, spre deliciul plantelor din jur. Pentru mai multe detalii studiați și documentarul Sepp Holzer: Acvacultura, sinergie între pământ și apă

Dacă v-ați lămurit că e util, păi hai la treabă !

Există mai multe metode de a amenaja o băltoacă. Cea mai simplă ar fi cu un lighean de plastic vechi, îngropat în pământ. Așa am făcut la baza spiralei de condimente, dar astăzi vă voi prezenta varianta cea mai întâlnită prin cursurile de perma, cea cu un cauciuc. De unde faceți rost de cauciuc ? Încercați pe la vulcanizări, sau prin parcările de tiruri. Eu l-am cules pe al meu de pe marginea drumului.

Se taie cauciucul ca în fotografie, folosind un cuțit solid. Surorile mele, asta e treabă de bărbați, așa că puneți-vă armăsarul la muncă, nu faceți pe eroinele, mai ales dacă cauciucul e d-ăla altoit, de tir sau tractor. Voi udați-l sistematic cu apă pe linia tăieturii, că se încinge de la frecare, sau pregătiți o limonadă bună pentru domnu' inginer perma.

Al meu a fost destul de greu de tăiat, dar l-am dovedit pe fraier după vreo 20 de minute și vreo două beri. Este partea cea mai solicitantă a operațiunii, așa că i-am acordat importanța și atenția cuvenită. Nu aruncați "capacul", sau partea ce rămâne după operațiunea de tăiere. Dacă aveți putini mari, sau butoaie de dimensiuni măricele, acestea se simt foarte bine pe bucata asta rotundă de cauciuc.

Apoi stăm și ne gândim unde ar fi cel mai bine să ne alegem cu un micro-iaz. Pe-al meu l-am poziționat între două straturi de legume și bine am făcut, zic eu. Odată stabilită poziția, faceți o groapă rotundă, de adâncimea lățimii cauciucului, evident. Bătătoriți apoi bine pământul cu un butuc de lemn sau cu ce vă mai trece prin cap. Dacă vă hotărâți să folosiți folie de plastic, această operațiune nu mai este necesară.

Apare acum prima dilemă: să folosiți folie, sau nu ? Dacă doriți să aveți o băltoacă permanentă, sau sursa de apă este departe, e bine să băgați folie și să faceți ca aici. Eu am stat strâmb și m-am gândit drept, luând decizia într-un final să nu folosesc folie. Eu zic că e benefic ca apa să se scurgă ușurel în pământ, ajutând practic rădăcinile plantelor din jur când seceta le mai taie din elan. Zis și făcut: după ce am bătătorit bine pământul, am fixat cauciucul pe poziție și am umplut gaura din centru cu argilă, ca să țină cât mai mult apa, că altfel intră în pământ în câteva minute.

După această operațiune, al meu ține apa vreo 3-4 zile, dar și după această perioadă, tot rămâne apă pe cercul interior, de jur împrejur, suficientă pentru a-și îndeplini rolul pentru care a fost instalat acolo. Când îmi mai aduc aminte, sau când seacă foarte mult din cauza evaporării, îi mai arunc 3-4 găleți de apă acolo, ca să își reia ciclul.

La sfârșit l-am decorat de jur-împrejur cu pietre, pentru a masca cauciucul și pentru a mări efectul de microclimat: Pietrele înmagazinează căldura și o degajă apoi pe timpul nopții.

Odată instalat la mine în grădină, animăluțele l-au și detectat și îl vizitează de dimineața până seara. Ba acum vreo lună l-a reperat și un brotac, orăcăilă cazându-se vreo câteva zile în noul hotel apărut din neant pe plantație. Nu știu dacă el a fost de vină pentru înverzirea băltoacei, da sigur și-a lăsat ouăle pe zonă, că acum mișună mormolocii prin apa rămasă.

În rest este vizitat cu regularitate de albine, viespi, bondari, muște de toate neamurile, păianjeni și alte gângănii. Ba și unele plante s-au orientat și s-au întins literalmente până spre oglinda apei.

Vreau acum să fac rost de niște papură pe care să o plantez în el. Prima excursie pe malul Oltului va avea ca obiectiv principal extragerea a 2-3 plăntuțe cu tot cu rădăcină și fixarea lor în centrul băltoacei-minune.

Experimentul îl declar a fi unul reușit și abia aștept să mă apuc să fac un iaz mare, pe care să încep să îl populez și cu pești.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu ar strica să lăsați și un comment, sau să îl share-uiți pe Facebook. Nu de alta, dar e trist și mai ales îți taie elanul când vezi că parcă vorbești cu pereții. Vor urma și alte articole pe teme practice, pe măsură ce capăt experiență. Vă urez mult succes în proiectele voastre de permacultură !

Sursa: sub-lupa.blogspot.com