Permacultura, sustenabilitatea, rezilienta în Bali

La Bali a avut loc Permaculture Convergence, primul eveniment de acest tip organizat in Bali. Permacultura a fost un subiect as putea spune abia atins, au fost discutate mai mult probleme specifice Asiei, Indoneziei si in special Bali-ului. S-a discutat mult mai mult cultura organica, naturala, sprijinirea si reînvierea culturii locale, susteinabilitatea, rezilienta (în acest context însemnand abilitatea de a se recupera rapid dupa schimbare, boala, ghinion). Interesant.

Пермакультурa, устойчивость Бали и способность к сопротивлению

A fost o persoana, pentru a carei expunere ar fi meritat oricum drumul si timpul alocat. Numele ei este Wiwik Darmiasih (Dept of International Relations at Universitas Udayana, & Coordinator for Program and Planning, Governing Assembly for Bali’s Cultural Heritage), parea a avea 15-25 ani, desi probabil are mai mult.

Ne-a povestit despre sistemul de irigatii al orezului unic in lume, prezent in Bali, sistemul democratic care îl tine in viata de peste 1000 ani – da! peste o mie de ani, a vorbit despre ce reprezinta templele de apa pentru orezarii, conexiunea dintre religie temple de apa si orezarii si ce reprezinta orezariile in pastrarea culturii. La initiativa unui suedez, Stephen Lansing, au reusit sa introduca anumite zone din Bali, in World heritage. Aceasta poate insemna mai multi turisti si turismul deja a afectat foarte mult, de ce au facut totusi acest lucru, pornind de la premisa ca sunt oameni inteligenti care stiu ca mai mult turism in Bali, îl va îngropa definitiv? Sa pornim cu inceputul…

Indonezia la fel ca majoritatea Asiei, se hrăneste în principal cu orez. Bali-ul, parte din Indonezia, asemnea. Ce este unic la Bali, lăsand la o parte religia, este si sistemul de irigatii Subak. Subak înseamnă pe de o parte sistemul de canale care aduce apa pe campurile de orez, pe de alta parte reprezintă de-asmenea si organizatia care ia decizii în legatura cu irigarea.

Pe site-ul său, UNESCO descrie Subak ca “un fel de organizație democratică, în care agricultorii ale căror domenii sunt alimentate de la aceeași sursa de apa se întâlnesc regulat pentru a coordona plantări, de a controla distribuția apei de irigare și de a planifica construirea și întreținerea canalelor și baraje, precum și de a organiza ofertele rituale și festivaluri subak in templu.

Ganditi-vă ca nu putem compara culutura de orez cu alte culturi. Irigatiile trebuie sa fie sincronizate, sa se irige intâi partea de sus, sa se inunde, apoi ajugând apa pe terasele de mai jos si asa mai departe. Nu poti însamanta cand vrei ci de comun acord. Daca tu vrei o cultura organica, dar vecinul de sus foloseste insecticid cultura ta nu are cum sa fie organica. Daca vecinul de pe acelasi nivel foloseste insecticid si tu nu, vin la tine toate pasarile. Intelegeti unde vreau sa ajung….

In urma cu 30-40 ani, in Bali a fost forțata samanța de orez modificata genetic, care promitea a aduce importante cresteri de producție. Si asa a fost … pentru cativa ani. Ulterior producția a revenit la ce era inainte, dar în plus, a venit cu boli si malformatii genetice, a adus un orez foarte fragil, care la un vant si o ploaie puternica se îndoaie – dupa cum puteti vedea în poza de mai jos.

Пермакультурa, устойчивость Бали и способность к сопротивлению

Acum acesti oameni, încearca sa convinga agricultorii sa renunte la orezul modificat genetic, sa cultive orezul asa cum faceau pâna recent, sa nu vânda terenul, sa îsi pastreze orezariile, încearca sa îi protejeze de noi, de turisti, de tentatia banului, sa reînvie scolile agricole (scoli care sunt în “coma” in Bali). De data aceasta nu au mai dorit fortarea ci explicarea. Oamenii au reînceput folosirea orezului organic, dar înca folosesc pesticidele pe care au fost învatati sa le foloseasca odata cu introducerea orezului modificat genetic. Apa din orezarii ajunge in râuri si din râuri in oceane. Asa a fost afectata foarte puternic bariera de corali din Bali.

Asadar sunt la început, dupa 12 ani de munca. Oamenii acum sunt sceptici, nu mai cred in noutati, se gandesc de doua ori asupra oricarui aspect, au vazut ce a insemnat intervenita de “sus”. Acum stiu ca sistemul Subak, care functioneaza impecabil din secolul 9, va functiona probabil la fel de bine si in viitor, pe cand orice noutate poate destabiliza si aduce doar paguba.

Sperante sunt, avand in vedere oamenii care se ocupa cu protejarea sistemului si dorinta oamenilor de a pastra orezariile, obiceiurile, traditiile.