Permite-ți! Să greșești. Să te agiți. Să te schimbi...
Uimește-te cu lucruri noi fie la 60, fie la 16 ani.
Permite-ți să nu răspunzi la provocări. Permite-ți să nu te justifici, să nu demonstrezi, să nu convingi.
Permite-ți să dai drumul. Și să pleci. De la cei cu care nu ai un drum comun. De la cei care te anulează. De la cei care nu te iubesc și nu sunt iubiți.
Permite-ți să fii tu însuți. Permite-ți să fii diferit. Să nu te încadrezi în nicio categorie, limită, stereotip, tipologie sau model. Să nu îndeplinești așteptările nimănui și să nu acționezi în favoarea cuiva împotriva voinței tale.
Permite-ți să nu te temi pentru copilul adult. Și pentru copilul nu foarte adult, permite-ți să nu te temi. Permite-ți să nu gândești că „fără mine, nimănui nu-i pasă de nimic în această casă”.
Permite-ți să nu alergi înaintea trenului. Și nici în urma lui – să nu alergi. Pur și simplu – să nu alergi. Poate chiar să aștepți trenul care merge în direcția corectă. Și să te așezi în compartimentul de dormit, nu să stai lângă fochist, aruncând cărbune.
Permite-ți să nu te gândești la soțul tău. Sau la cel iubit. Să nu te gândești la el o vreme. Nici unde a întârziat, nici de ce nu răspunde deja de 20 de secunde la mesajul tău, nici de ce nu a cumpărat flori. Nu te gândi la el. Gândește-te la tine.
Permite-ți să nu iei în seamă ce spune prietena ta. Sau chiar cea mai bună prietenă. Mai ales dacă ea spune ceva „foarte important pentru tine, dragă”.
Permite-ți să te ocupi de tine. Cel puțin o oră pe zi. O oră, chiar dacă se compune din minute-fragment. Permite-ți să nu spui: „Nu am timp pentru mine”. Timpul există. Permite-ți să-l iei pentru tine.
Permite-ți să visezi. Și neapărat la lucruri mărețe. Permite-ți să visezi la lucruri imposibile (de unde știi că sunt imposibile?).
Permite-ți să exiști. Permite-ți să fii demnă de orice sumă de bani, de orice premiu, de orice glorie, de o mare iubire, de o vacanță minunată.
Doar permite-ți. Permite-ți să fii tu însuți.
La început, doar permite-ți. Apoi vei vedea ce va fi...
105