Plante ca indicatori de fertilitate și aciditate a solului

Pentru o evaluare rapidă a principalelor caracteristici ale solului pe teren există mai multe metode, și una dintre ele - plantele sălbatice. Datorită lor putem identifica vizual aciditatea, compoziția mecanică sau textura, valoarea nutritivă, densitatea și umiditatea solului.
Majoritatea plantelor cultivate în grădină sunt adaptate la o gamă largă de pH și pier numai la valori extreme ale acidității solului.
Mai puțin sensibile la aciditatea solului sunt campanule, violete, iriși, gladiole, ienuperi, ierburi cerealiere. Amatorii tipici ai solului acid sunt azalee, rododendroni, ienupăr comun sau iarba-neagră (anglica). Solul neutru preferă zambile, lalele, viola; solul alcalin – cinsteț pufos, floarea de colț alpină, gypsophila, etc.
Indicatori de aciditate
Indicatori de soluri foarte acide (pH 3.0-4.5): mușchii verzi, sphagnum, piedicuța sau cornișor, ienupăr comun, țăpoșica sau părul-porcului, bumbac de câmp, păiuș.

Locuitorii solurilor acide și slab acide sunt măcriș, hrana-vacii, lăcrimița bifoliată, Antennaria diodica, podbal, mierea-ursului, menta de câmp, Veronica officinalis, pătlagina, ferigi de sex masculin, Viola canina, tapașnic (Galeopsis speciosa), mei păsăresc (Echinochloa crus-galii), coada-calului, piciorul-cocoșului târâtor și înțepător (Dentarius).

Pe soluri cu o reacție neutră crește de multe ori traista-ciobanului, rocovina sau racoțea, crețișoara, Saponaria officinalis, pir sau grâul-mâței, romanița-de-câmp (Anthemis tinctoria), ridiche sălbatică.

Pe soluri alcaline crește floarea-cucului, turtița, Limonium, negrușca (Nigélla arvénsis), Ajuga angustifolia, Anagallis arvensis, laptele-cucului (Euphorbia falcata), patlagina (Plantago lanceolata), muștar sălbatic, fierea-pământului (Centaurium umbellatum).

Indicatori de soluri compactate și fertile. Pământul afânat este necesar pentru: fumărița (Fumária officinális), tapașnic (Galeopsis tetrahit), nu-mă-uita de câmp; pe soluri compactate crește: piciorul-cocoșului târâtor, coada racului (Potentilla anserina), pătlagina, Matricária.

Indicatori de soluri sărace - mușchii Sphagnum și licheni, ruginare (Ledum palustre), merișor, răchițele, afin, ienupăr comun, țăporșica sau părul-porcului (Nardus stricta), imortela nisipoasă (Helichrýsum arenárium ), iarba-de-urechi sau iarba grasă (Sedum acre), Antennaria diodica, vulturica(Hieracium pilosella), măcriș. Terenurile fertile sunt preferate de popilnic sau piperul-lupului (Ásarum europaeum), Lamium, urzica, Atriplex, măselarița (Hyoscýamus níger), zmeura, racoțea, hepatica.
La un conținutul ridicat de azot indică urzica (Urtíca dióica), pufulițe sau senecio de primăvară (Senecio vernalis), Artiplex Tatar, hamei, Amaránthus retrofléxus, calcea-calului (Caltha). Și prezența plantelor leguminoase – genista (Genīsta tinctōria), coarne de lotus (Lótus corniculátus), lucerna și astragal (Astragalus) - vorbește despre insuficiența azotului în sol. Un nivel scăzut de azot în sol indică roua-cerului, erigeron (Erigeron Canadensis), linaria.

Indicatori de soluri ușoare - imortela nisipoasă, Sedum acre, pin. Pe solurile argiloase cresc deseori coada racului, piciorul-cocoșului târâtor, pătlagina, troscot, Euónymus.

Floarea-cucului (Melandrium album) indică solurile alcaline