MOLDOVENII.MD

Plantele direcționează energia către răni: oamenii de știință au descoperit mecanismul refacerii țesuturilor

Oamenii de știință au aflat cum plantele își redistribuie resursele energetice după o vătămare. Un nou studiu arată că, atunci când sunt rănite, plantele redirecționează rapid zaharurile către țesuturile afectate, pentru a susține refacerea și procesele de regenerare.

Cercetarea a fost publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Autorii au analizat modul în care se modifică circulația zaharurilor în interiorul plantei după apariția unei răni și ce mecanisme ajută la transportarea energiei exact acolo unde este necesară.

Principalul organism studiat a fost Arabidopsis thaliana, una dintre cele mai utilizate plante-model în biologie. Cercetătorii au folosit un senzor fluorescent care permite urmărirea mișcării glucozei în țesuturile vii. Astfel, ei au observat că, după vătămare, glucoza începe să se acumuleze în jurul rănii.

Acest lucru este important deoarece refacerea țesuturilor necesită energie. Celulele noi trebuie să se dividă, să formeze structuri și să închidă zona afectată. Pentru aceasta, planta are nevoie de zaharurile produse prin fotosinteză. Studiul a arătat că, atunci când aportul de zaharuri este limitat, refacerea încetinește.

Un detaliu important este diferența dintre tipurile de zaharuri. Regenerarea depinde de zaharoza care vine din țesuturile fotosintetice, însă în apropierea rănii se acumulează în special glucoza. Acest fapt sugerează că zaharurile nu sunt doar o rezervă energetică, ci fac parte dintr-un sistem complex de răspuns la vătămare.

Cercetătorii au identificat și implicarea unor gene asociate cu transportul zaharurilor. Un rol important îl au proteinele din familia SWEET, transportori membranari care contribuie la deplasarea zaharurilor între celule și țesuturi. Atunci când funcționarea acestor mecanisme este afectată, capacitatea plantei de a se reface scade.

Prin urmare, după o vătămare, planta nu își reface pasiv rana. Ea declanșează un proces controlat de redistribuire a resurselor: energia este direcționată către zona afectată, unde începe refacerea țesuturilor. Acest mecanism poate fi privit ca parte a sistemului general de rezistență a plantelor la stres.

Descoperirea are importanță nu doar pentru biologia fundamentală, ci și pentru agricultură. Seceta, grindina, dăunătorii, bolile și deteriorările mecanice provoacă anual pierderi importante de recoltă. Înțelegerea modului în care plantele direcționează energia către zonele afectate poate ajuta la dezvoltarea unor culturi capabile să se refacă mai rapid după stres.

În perspectivă, aceste cunoștințe ar putea fi folosite în selecția plantelor, în creșterea rezistenței culturilor, în îmbunătățirea prinderii butașilor și altoirilor, precum și în refacerea plantelor după vătămări. Studiul arată că regenerarea plantelor este strâns legată de sistemul lor intern de distribuire a energiei.

Această descoperire completează imaginea modernă asupra plantelor ca sisteme vii complexe, capabile să reacționeze rapid la schimbările mediului, să coordoneze metabolismul și să își reorganizeze procesele interne pentru supraviețuire.