MOLDOVENII.MD

Plantele sunt capabile să perceapă gândurile umane!

Primul care a efectuat în mod serios cercetările privind percepția primară la plante a fost biologul american Clive Baxter, care a dovedit într-o serie de experimente că plantele sunt capabile să perceapă. S-a dovedit că ele răspund la starea emoțională a omului, dorințele și acțiunile sale, la moartea animalelor și altor plante.

La sfârșitul anilor 60 într-o populară revistă științifică americană a fost publicat articolul său " Dovada conștiinței primare la plante". Autorul a pretins că a descoperit capacitatea plantelor de a capta emoțiile și gândurile umane.

De atunci numele lui Baxter este omniprezent în presa americană. Edițiile de diferite natură și direcție consideră de datoria sa să implice cititorul în agitația  legată de plantele ce "gândesc". Faima lui Baxter a depășit hotarele Americii, a traversat oceanul și a ajuns în Europa. Iar cărțile despre Baxter publicate în SUA - " Istoria naturală a supranaturalului", " Viața misterioasă a plantelor"- sunt traduse în limbile europene. Presa a publicat o serie de articole despre "descoperirile" sale.

De îndată ce acest gând a pătruns în cap, înainte de a atinge cutia de chibrituri, stiloul dispozitivului a virat brusc la o parte și a tras o line curbă asemănătoare cu cea care desenează un "detector de minciuni" la interogarea unui om extrem de agitat. Planta a citit gândurile lui Baxter.

După aceea, spune Baxter, el a efectuat o mulțime de astfel de experimente și de fiecare dată a descoperit același lucru. Mai mult ca atât, frunzele au reacționat la amenințarea chiar și atunci când au fost rupte de pe plantă. S-a detectat și o reacție  mai subtilă, care nu a fost asociată de riscuri. Plantele începeau să-și facă griji doar la apariția unui om sau chiar unui câine, cărora pur și simplu nu le place această plantă. Experimentele au fost realizate cu un păianjen. Experimentatorul a încercat să-l prindă. Plantele au început să-și facă griji, chiar înainte decât păianjenul însuși a fost conștient de pericolul și a încercat să fugă.
" Totul se întâmplă astfel, - Baxter a ajuns la concluzia, - că decizia de a fugi, luată de păianjen, a fost pricepută de planta și a provocat o reacție a frunzelor". În cele din urmă dacă plantele au fost amenințate de un pericol foarte mare – reacția era foarte puternică . La fel ca și oamenii, plantele au simțit un șoc, "au leșinat".

Laboratorul lui Baxter a vizitat un fiziolog canadian care a cerut să vadă experiențele senzaționale. A fost surprinzător că nici una din cele cinci plante, la care au fost atașați senzorii, nu a răspuns la prezența unui om străin și nici la orice amenințare. În căutarea cauzelor Baxter a început să pună canadianului întrebări, cum el tratează plantele în laboratorul propriu, dacă nu le produce nici un fel de prejudiciu sau leziune. Acela a mărturisit cu naivitate că le arde într-un cuptor de laborator pentru a determina greutatea uscată. Totul a devenit clar. Plantele lui Baxter au recunoscut în el un personaj negativ și au căzut într-o comă din cauza emoțiilor prea mari. Atunci când vizitatorul a plecat, ele în mod natural au  demonstrat din nou o reacție normală, "parcă trezindu-se de la șocul vizitei unui om teribil".

Odată Baxter a citit o prelegere despre primele sale experiențe într-un oraș de provincie. Și atunci când pe ecran a apărut o imagine a primei plante de la care totul s-a început, aceeași plantă conectată la dispozitivul de înregistrare în laboratorul lui Baxter, la o distanță de sute de kilometri de la aula, a reacționat la imaginea sa (probabil, cedând amintirilor plăcute) .
Toate aceste experimente minunate au fost repovestite aici din revista franceză

Paris Match, care le-a descris credul și binevoitor, desigur, după poveștile lui Baxter. 

Odată Baxter a rănit degetul. Se mai întâmplă . Plantele au reacționat la acest eveniment. Rămânea de aflat dacă această reacție a fost cauzată de moartea celulelor vii sau plantele au perceput frica sau durerea omului care a simțit o durere și a văzut sânge. Foarte curând Baxter a constatat că prima ipoteză a fost corectă: plantele sunt extrem de compătimitoare, ele simt moartea tuturor lucrurilor vii. Acest fapt a fost confirmat de experimente cu crevete. Crevetele au fost cufundate în apa clocotită, și plantele - filodendron - conectat la dispozitiv de înregistrare, imediat au reacționat la acest eveniment, probabil, cu toată gama de sentimente, ce corespundea acelui moment trist.

" Un detaliu interesant: se pare că planta treptat se " obișnuiește" cu evenimentele tragice. De exemplu,intensitatea linei curbe în experimentul cu crevete se reduce după repetarea multiplă. Planta nu acordă nici o atenție la inutila o sută și prima amenințare. Cu toate acestea, la moartea celulelor umane (antiseptic a fost introdus în eprubeta cu celule culturii) dependența nu apare. Se pare că planta de casă reacționează sensibil la durerea stăpânului și chiar la schimbările în starea lui de dispoziție".

Absolut fantastice au fost rezultatele experimentelor în care Baxter a constatat că plantele au o anumita "memorie pentru fețe!" În timpul experimentului, asistentul său a rănit în mod constant plantele experimentale, a rupt frunzele sau a cauzat rău prin alte mijloace. Apoi acest om nu a apărut de ceva timp în laborator care a fost vizitat în mod constant de către străini. Indicațiile dispozitivului de înregistrare au fost neutre. Însă când alături de plantele testate a apărut asistentul "răutăcios", reacția plantelor a fost atât de furtunoasă , încât experimentatorii nu au avut nici o îndoială : plantele "au recunoscut" călăul său . Chiar și plantele care au fost prezente la experiment ca un "grup de control" și nu au avut leziuni în urma  acțiunilor sale , au recunoscut în mod evident răufăcătorul.

Experimentele lui Baxter au provocat reacții controverse în lumea științifică. Într-adevăr, din rezultatele obținute a urmat o concluzie incredibilă planta este un organism destul de simplu, fără nervuri, poate percepe semnale ale unui organism mai complex. Majoritatea oamenilor de știință a considerat o astfel de ipoteză neștiințifică. Minoritatea a crezut că schimbul reciproc de energie sau de informații psihice între orice fel de creaturi vii este posibil. Punctul pe " i" au pus experimentele efectuate în cadrul Institutul de Psihologie Generală și Educațională, realizat de profesorul Pușkin. Ele au demonstrat că acest proces se întâmplă cu adevărat , dar la un nivel complet necunoscut. Absența sau prezența sistemului nervos la obiecte ce contactează nu contează, deoarece contactul se realizează prin anumite radiații bioenergetice percepute direct de aceste celule ale organismelor vii. Posibilitatea apariției contactului indică identitatea proceselor de informare în celulele celor mai primitive plante și ale sistemelor complexe de origine umană sau animalieră .

Rezultatele experimentelor în diferite laboratoare din întreaga lume au confirmat faptul că plantele sunt organisme complexe, având mușchi și nervi, cu memorie și abilități muzicale, suferă de răceli, digestie proastă și chiar de plictiseală.