Polii magnetici ai Pământului se deplasează în lateral. Oamenii de ştiinţă sînt contrariaţi! (+Foto)
Polii magnetici ai Pămîntului, după cum se știe, nu stau pe loc, deplasîndu-se lent pe suprafața Planetei. Se crede că calea lor este determinată de mișcarea masei de fier topit în nucleul Planetei noastre, care influenţează cîmpul magnetic al Pămîntului. Dar se întîmplă ceva ciudat, în ultimii ani, cu polul magnetic de nord, acesta se deplasează, practic, în linie dreaptă, cu viteză crescîndă.
În anul 2007, polul a părăsit teritoriul Canadei, unde s-a aflat de la începutul observațiilor directe în 1831, respectiv, cu cîteva secole în urmă. În prezent, acesta se îndreaptă înspre Taimîr, unde poate ajunge peste cîteva decenii, dacă direcția și viteza mișcării sale nu se vor schimbă în acest răstimp.
Viteza mișcării polului e, în prezent, de 64 kilometri pe an. Cu doar cîteva decenii în urmă, aceasta era de cinci ori mai mică.
Calea polului magnetic nordic. Locurile de observații directe sînt marcate cu puncte roșii, iar liniile albastre indică reconstrucția făcută, folosindu-se datele paleomagnetice, potrivit Wikipedia.
Mișcările sale duc la inconveniente tehnice evidente. Cîmpul magnetic al Pământului, chiar și în epoca GPS-ului, continuă să fie utilizat pentru navigație. În mod tradițional, în baza busolei. Indicațiile busolei, sînt desigur, influențate de configurația reală a cîmpului, în primul rînd de localizarea polilor magnetici.
Pentru nevoile navigației magnetice, oamenii de știință, o dată la cîțiva ani, alcătuiesc Modelul Magnetic Mondial (World Magnetic Model) - o hartă detaliată a cîmpului magnetic al Pămîntului, care ar trebui să ofere un răspuns exact la întrebarea, încotro arată acul busolei în fiecare punct al Planetei. Modelul funcţional din prezent, construit în anul 2015, trebuia să funcționeze pînă în anul 2020, însă deja la începutul anului 2018 erorile acestuia au devenit prea mari.
Astfel arata WMM în anul 2010
Problema este parțial legată de polul, aflat în mișcare, dar şi de alte mișcări din adîncurile Planetei. Fierul topit, care circulă în nucleul Pămîntului generează o mare parte a cîmpului magnetic, care se schimbă odată cu schimbarea fluxurilor din adîncime. În anul 2016, spre exemplu, magnetismul s-a intensificat temporar adînc dedesubtul nordului Americii de Sud și în partea estică a Oceanului Pacific.
Toate acestea înseamnă că geofizicii vor trebui să pregătească un nou model. Este preconizat ca acesta să fie gata pînă la sfîrșitul lunii ianuarie și că va servi cîțiva ani, în locul datelor modelelor anterioare, care erau valabile timp de cinci ani.
76