Politica energetică a Germaniei: un curs spre economisirea energiei

Politica energetică a Germaniei: un curs spre economisirea energiei

Germania ocupă locul 5 în lume din punct de vedere al consumului total de energie, dar nu are resurse suficiente de materie primă şi depinde mai mult, decât alte ţări europene de energia importată. În prezent, această dependenţă constituie aproximativ 60% (de petrol - 97%, de gaze - 81%). Având în vedere profilul industrial german al economiei tradiţionale, problema utilizării raţionale a energiei întotdeauna a fost una acută pentru ţară. În 1976 pentru prima dată a fost adoptată legea federală privind economisirea energiei. Aceasta presupunea, printre altele, implicarea activă a guvernului în formarea tarifelor pentru utilizarea energiei, reglementarea condiţiilor tehnico-economice de producţie cu ajutorul politicii tehnologice de stat, stabilirea directă a unor standarde şi norme tehnice în procesul de producere, în exploatarea echipamentelor şi vânzarea mărfurilor, precum şi crearea unei game largi de stimulente financiare şi fiscale, care ar promova creşterea interesului producătorilor şi consumatorilor în economisirea energiei. Totodată, guvernul şi-a asumat dreptul de a utiliza orice pîrghii, inclusiv cele administrative, pentru atingerea scopurilor anunţate. Problema de compatibilitate a diferitelor metode de reglementare (în domeniul economisirii energiei), în fiecare caz ar trebui să fie examinată aparte, în contextul general de circumstanţe politice, economice şi sociale - a fost menţionat în comentariu oficial la Legea cu privire la economisirea energiei.

După aceste evenimente au trecut mai mult de treizeci de ani, însă cursul privind economisirea energiei a devenit o politică strategică pe termen lung şi până în ziua de azi rămâne o prioritate a activităţii de stat în acest domeniu.

În ultimii 15 ani, capacitatea unităţii de energie a PIB convenţional a scăzut în Germania cu 22%, şi la acest indicator Germania se numără printre liderii mondiali. Cu toate acestea, creşterea preţurilor la energie şi angajamentele de a reduce emisiile nocive, luate de ţară în cadrul Protocolului de la Kyoto, forţează guvernul german să întreprindă eforturi suplimentare în această direcţie.

Germania a devenit, de asemenea, unul dintre iniţiatorii Planului de acţiune al UE pentru eficienţa energetică (2006), oferind în 2020 o reducere cu 20% a energiei. Acest lucru este echivalent cu economisirea a 390 de milioane de tone de combustibil, determinate în petrol şi 100 de miliarde de euro de import al energiei, reducerea cu 780 de milioane de tone a emisiilor de CO2 în atmosferă. În special sunt planificate 75 direcţii de economisire, care ar trebui să fie realizate prin directive oficiale (de exemplu, standarde de izolaţie la construcţia clădirilor), precum şi prin acţiuni şi acorduri voluntare (marcarea capacităţii energetice a mărfurilor, certificarea, etc). Pentru sectorul construcţiilor rata de economisire este stabilită la 27-30%, transport - 26%, pentru mărfuri de uz casnic au fost identificate 14 categorii (dispozitive de încălzire, calculatoare, copiatoare, televizoare, motoare electrice, frigidere, maşini de spălat, etc.), pentru care din anul 2008 au fost stabilite standarde pentru capacitatea energetică.

Ministrul german de mediu E. Gabriel a declarat că Guvernul Germaniei intenţionează nu numai să îndeplinească cerinţele UE privind reducerea emisiilor de CO2 cu 20% până în 2020, dar de asemenea, să facă din Germania cea mai eficientă ţară din lume din punct de vedere energetic.

Instrumentele de bază şi metodele de punere în aplicare a politicii de stat din Germania în domeniul economisirii energiei includ:

dezvoltarea parteneriatului public-privat în cadrul implementării proiectelor de eficienţă energetică în industrie, transporturi şi sectorul imobiliar;
stabilirea standardelor de eficienţă energetică pentru echipamente, bunuri şi clădiri;
finanţarea proiectelor-pilot şi a programelor de conservare a energiei, în primul rând, în sectorul locuinţelor şi serviciilor sociale;
reducerea consumului de energie în clădirile aflate în proprietatea federală, funciară şi municipală;
promovarea politicii fiscale adecvate pentru a încuraja reducerea consumului de energie şi de combustibil.

Pentru a realiza o politică eficientă în domeniul energetic, în Germania a fost creată o bază juridică detaliată; mecanismul său a fost realizat în programe speciale, care stimulează economisirea energiei şi dezvoltarea managementului energetic eficient, în distincţia clară între competenţa organelor guvernamentale şi cele de reglementare.

Sursa