Povestea despre păpușă

Voi probabil v-ați fi scârbit să luați în mâini o astfel de păpușă. Dar o fetiță nu o lăsa deloc din brațe.

În timpul blocadei, această fetiță mică a fost evacuată din Leningrad. O chema Lenočka. Iar numele de familie l-a uitat — atât de mică și epuizată era. Și-a pierdut întreaga familie: mama, bunica, frățiorul mai mare... Iar ea a fost găsită de o brigadă specială de fete slăbite de foame — pe atunci umblau prin apartamente în groaznica iarnă a blocadei, căutând copii ai căror părinți muriseră sau erau pe moarte...

Așa au găsit-o pe Lenočka și au reușit să o trimită în evacuare. Nu-și amintea cum i-au dus pe copii într-un camion zdruncinat peste gheață, nu-și amintea cum a ajuns în orfelinat — era prea mică. Ca un gnom epuizat, cu un cap mare pe un gât subțire...

Și nu mai voia să mănânce. Așa se întâmplă în caz de distrofie. Stătea întinsă în pătuț sau pe un scăunel lângă sobă. Se încălzea. Și tăcea. Toți credeau că Lenočka va muri. Mulți copii au murit deja în evacuare: epuizare severă, fără putere să trăiască și să mănânce. Să se joace. Să respire...

Și atunci fochistul șchiop, frontistul nea Kolia, abia trecut de douăzeci de ani, a făcut o păpușă dintr-un prosop vechi. A tăiat ceva, a rulat, a cusut — și a ieșit o păpușă urâtă. I-a desenat ochii și gurița cu un creion chimic. Și un năsuc în formă de cârlig.

I-a dat păpușa Lenei și i-a spus foarte serios: „Lenočka, leagănă păpușa. Și învață-o să mănânce bine! Tu ești acum mama păpușii. Ai grijă de ea cât poți de bine. Că e bolnavă și atât de slăbită. Nici măcar nu plânge!”.

Și Lenočka deodată s-a agățat de păpușă și a strâns-o la piept. A început să o legene și să o mângâie cu mânuțele ei subțiri. La prânz o hrănea cu terci, îi șoptea ceva tandru. Și ea însăși a mâncat terciul și o bucățică de pâine — nu erau delicatese în evacuare...

Și așa, Lenočka dormea cu păpușa, o încălzea lângă sobă, o îmbrățișa și se îngrijea de ea. De păpușa urâtă din prosopul vechi, cu ochii desenați...

…Fetița a supraviețuit. Pentru că nu avea voie să moară — trebuia să aibă grijă de păpușă, înțelegeți? CÂND TREBUIE SĂ AI GRIJĂ DE CINEVA — ACEASTA ESTE O FORȚĂ URIAȘĂ A VIEȚII PENTRU ANUMIȚI OAMENI.

Pentru cei ca această fetiță. Care mai târziu a devenit asistentă medicală și a trăit o viață lungă. Iar mâinile ei au fost mereu ocupate. Iar inima — plină...