Prelungirea vieţii: 7 studii despre modul de a trăi peste 100 de ani

Cultura umanităţii este literalmente impregnată cu visul despre o viaţă veşnică. Povestiri fantastice despre nemuritori pot fi găsite oriunde: de la miturile Greciei antice şi notiţele alchimiştilor pînă la filmele moderne şi cărţile futuriste de science-fiction. Odată cu dezvoltarea ştiinţei de anti-îmbătrînire, oamenii de ştiinţă au avansat în prelungirea vieţii umane. Potrivit Centrului pentru Control şi Profilaxia Maladiilor din Statele Unite ale Americii, reducînd rata mortalităţii infantile, creînd vaccinurile eficiente şi reducînd riscului de deces din cauza bolii, ştiinţa din ultimul secol a contribuit mult la prelungirea duratei medie a vieţii cu aproape treizeci de ani.

Ce viitor au pregătit pentru noi ingineria genetică şi medicina regenerativă? Nimeni nu ştie,însă cercetătorii au redus numărul de locuri pentru a căuta următoarea sursă de tinereţe.

Scăparea de celulele vechi

Zicala "cei vechi zăngăneşte, cei nou sună" poate ajuta la prevenirea bolilor legate de vîrstă, dacă o vom aplica la anumite celule, acest lucru este dovedit de studiile efectuate pe şoarecii, publicate în noiembrie 2011. Eliminînd celulele uzate din organismul şoarecilor, cercetătorii au reuşit să scape rozătoarele de cataractă, pielea îmbătrînită şi atrofia ţesutului muscular.

Aceste celule comatose trimit semnale chimice care au un efect ciudat asupra celulelor din jur, şi cercetătorii consideră că aceste substanţe chimice pot duce la bolile legate de vîrstă. În comparaţie cu şoarecii, avînd celulele uzate, rozătoarele care au fost supuse îndepărtării de celulele vechi, aveau muşchii mai puternici şi mai puţine riduri pe piele (datorită unei forme mai bune a stratului adipos subcutanat) şi nu sufereau de cataractă.

Chiar dacă tratamentul a fost început numai la vîrsta medie, practic încetau să se uzeze celulele musculare şi adipoase. Cu o motivaţie adecvată , astfel de abordare poate fi folosită în scopul dezvoltării vaccinurilor pentru formarea celulelor sistemului imunitar, care luptă împotriva celulelor uzate.

Dieta prin înfometare

Reducerea caloriilor din dietă vă va ajuta să trăiţi mai mult, dacă sunteţi un vierme sau un şoarece. Dar efectul restricţiei calorice pentru oameni rămîne o problemă controversată. Studiile efectuate în ianuarie 2009 au dezlănţuit dezbaterile privind limitarea caloriilor: este firesc că şoarecii bine hrăniţi au trăit mai mult cu dieta scăzută în calorii, decît şoarecii slabi cu acelaşi regim alimentar.

Studiile anterioare au demonstrat că animalele de laborator, cum ar fi C. nematode elegans, muşte de fructe Drosophila şi şoarecii, au trăit aproape de două ori mai mult pe dieta înfometării (cu 30 la sută mai puţine calorii decît de obicei), dar efectul asupra unei persoane nu este destul de clar. Studiul din 2008 a indicat că consumul unor cantităţi mai mici de alimente ar putea adăuga la o persoană medie, cinci ani de viaţă.

Eficacitatea unei diete limitate este motivată de scăderea ratei metabolice şi incidenţei apariţiei bolilor legate de vîrstă prin reducerea cantităţii "radicalilor liberi", care sunt produşi de organism în mod natural. Se presupune că acest lucru este posibil prin reducerea nivelului de hormonii tiroidieni.

Părinţii sănătoşi

Suntem ceea ce mîncăm şi se pare că putem fi ceea ce părinţii noştri mănîncă. Un studiu, efectuat pe şobolani în 2010, indică faptul că acele condiţii la care sunt supuşi părinţii noştri, prin alimente şi toxine din mediul înconjurător pot afecta nu numai sănătatea lor, dar şi starea de sănătate a copiilor. În special, şobolanii, hrăniţi în timpul sarcinii cu o mulţime de omega-3, au lăsat în moştenire fiicelor şi nepoatelor sale o sensibilitate mare la cancerul mamar.

Un studiu similar a şoarecilor din 2010 a demonstrat că dieta tatălui poate influenţa la descendenţi expresia sutelor de gene, inclusiv cele care sunt responsabile pentru prelucrarea grăsimii şi colesterolului în ficat.

Aceste tipuri de modificări în expresia genetică sunt numite modificări epigenetice. În loc de schimbarea genelor înseşi, modificările epigenetice conversează accesul la gene şi utilizarea lor. Cercetarea din 2011 a indicat că, cel puţin în viermi, aceste modificări epigenetice (care, în acest studiu, au crescut durata vieţii la viermi) pot fi transmise la mai multe generaţii. Anterior, oamenii de ştiinţă considerau că schemele epigenetice se şterg complet atunci cînd sperma se întîlneşte cu ovulul.

Hărnicie

Relaxarea poate fi cheia pentru o vacanţă relaxantă, dar nu este calea spre creşterea speranţei de viaţă, deoarece potrivit rezultatelor de cercetare, oamenii harnici, cu chibzuinţă, trăiesc mai mult. Studiul a implicat mai mult de 1500 de copii, născuţi în anii 1920, pînă la moartea lor.

Analiza speranţei de viaţă a acestui grup de copii a fost publicată în martie 2011, în cartea " Proiectul longevităţii: descoperiri uimitoare despre sănătate şi viaţă lungă, făcute în urma unui studiu de reper de optzeci de ani". Studiul subliniază că copiii de încredere şi cuminţi în medie au evitat riscuri şi în cele din urmă au creat relaţii stabile – factorul cel mai important pentru sănătate, fericire şi longevitate.

Astfel de trăsături de caracter cum ar fi onestitatea şi hărnicia, în medie, prelungesc viaţa cu 2-3 ani, ceea ce este echivalent cu reducerea de 20-30 la sută a riscului de deces precoce.

Piticii din Ecuador 

Genetica joacă un rol important în speranţa de viaţă. Studierea Ecuadorienilor cu sindromul Laron, cauzînd piticitatea, a şocat oamenii de ştiinţă, cînd ei au aflat că sud-americanii josuţi sunt insensibili la cancer şi diabet.

Această maladie este cauzata de mutaţii în proteine care reglează creşterea şi diviziunea celulelor. Şi se pare că, efectul mutaţiilor asupra căii de semnalizare legată de creştere în organism, de asemenea, duce la rezistenţă la cancer şi diabet zaharat.

Deşi nici un pacient cu sindromul Laron nu a murit de la aceste două boli legate de vîrstă, ei nu au trăit mai mult decît rudele lor sănătoase. Dimpotrivă, potrivit studiului, rata mortalităţii printre ei a fost mai mare ca urmare a accidentelor şi diverselor probleme legate de consumul alcoolului. Cu toate acestea, o cercetare amplă a animalelor de laborator indică că producerea substanţelor care afectează statura este un regulator important al longevităţii.

Viaţa de holtei

Aveţi nevoie de un motiv serios pentru căsătorie? Pentru băieţi aceasta ar putea duce la o viaţă mai lungă. Datele din cartea "Proiectul longevităţii" indică că bărbaţii care s-au căsătorit şi au rămas în căsătorie au mai multe şanse de a trăi mai mult de 70 de ani şi mai puţin de o treime din bărbaţii divorţaţi au trăit pînă la această vîrstă. Bărbaţii care niciodată nu au fost căsătoriţi au trăit mai mult decît cei care au divorţat, dar nu i-au întrecut în durata vieţii pe cei care au rămas căsătoriţi.

Efectul nu este la fel de vizibil la femei, dar totuşi există. În medie, bărbaţii căsătoriţi au trăit cu 10 ani mai mult, decît cei necăsătoriţi, iar femeile căsătorite – cu 4 ani mai mult, comparativ cu necăsătorite. Există mai multe ipoteze pentru a explica aceasta diferenţă: bărbaţii căsătoriţi duc o viaţă mai sănătoasă şi riscă mai puţin, sau soţiile lor le ajută să rămînă în cercurile sociale, iar viaţa socială activă are un efect pozitiv asupra longevităţii.

Totul ce este necesar

Un studiu publicat în mai 2010, a indicat ca proteina numită arrestin reglementează direct durata vieţii. Viermii de laborator născuţi fără arrestin au trăit cu o treime mai mult, decît cei normali, în timp ce nivelul excesiv al acestei proteine din născare a însemnat o reducere a vieţii cu o treime.

Studiile anterioare au demonstrat, de asemenea, că activitatea mărită a insulinei, care afectează creşterea, de asemenea, poate prelungi longevitatea viermilor, o legătură certă a fost observată, de asemenea, la muşte de fructe, şoareci si chiar oameni - de exemplu, acest fenomen este asociat cu creşterea speranţei de viaţă printre Ecuadorienii cu sindromul Laron.

Încă nu este pe deplin înţeles modul în care aceste proteine şi alte substanţe care prelungesc sau scurtează viaţa, găsite la rozătoare, afectează longevitatea oamenilor. Potrivit unui sondaj, realizat în luna august 2011, centenarii duc un stil de viaţă nesănătos, precum şi alte persoane. O femeie la vîrsta de 107 de ani a fumat mai mult de 90 de ani. Acest lucru înseamnă că genetica joacă, probabil, un rol imens în ceea ce face pe oamenii să trăiască atît de mult, dar cercetătorii menţionează că, nu trebuie să ne întoarcem la vechile obiceiuri şi să începem să mîncăm gogoşi la micul dejun. Amintiţi-vă că genetica este forţa împrejurărilor.

Sursa: facepla.net