MOLDOVENII.MD

Premiul Nobel, postul alimentar și autofagia: de ce organismul începe să se curețe fără hrană (+Video)

Omul modern trăiește într-un regim de consum permanent. Hrana este disponibilă nonstop, gustările au devenit o obișnuință, iar senzația ușoară de foame este percepută de mulți aproape ca o problemă.

Dar biologia omului s-a format în condiții complet diferite.

Timp de mii de ani, strămoșii noștri nu mîncau după orar. Organismul trecea constant prin perioade de lipsă a hranei, iar anume în aceste condiții în interiorul omului s-a format un mecanism uimitor de supraviețuire, despre care astăzi vorbesc tot mai mult cercetătorii, medicii și specialiștii în longevitate.

Este vorba despre autofagie.

Anume pentru cercetarea acestui proces biologul japonez Yoshinori Ohsumi a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 2016.

Ce este autofagia, explicat simplu

Cuvîntul „autofagie” se traduce literalmente prin „auto-devorare”.

Dar nu este vorba despre ceva înfricoșător. Din contra — acesta este unul dintre cele mai importante mecanisme de curățare internă ale organismului.

Imaginați-vă un oraș mare.

Dacă gunoiul nu este evacuat, construcțiile vechi nu sînt demontate, iar piesele deteriorate nu sînt reciclate, orașul începe treptat să se degradeze.

La fel se întîmplă și cu celulele.

În interiorul organismului se acumulează permanent proteine deteriorate, elemente celulare îmbătrînite și „deșeuri biologice”. Iar autofagia este sistemul intern prin care celula începe să descompună și să recicleze ceea ce nu mai este necesar, refolosind o parte din aceste substanțe.

Practic, organismul trece temporar din regimul consumului permanent în regimul curățării interioare.

De ce postul alimentar este legat de autofagie

Marele paradox al vieții moderne este că organismul omului aproape că nu mai rămîne fără hrană pentru perioade mai lungi.

Iar lipsa hranei este unul dintre principalele semnale care declanșează autofagia.

Atunci cînd omul mănîncă permanent, organismul este concentrat pe digestie, absorbție și stocarea energiei. Dar cînd hrana încetează să mai intre în organism, corpul începe treptat să funcționeze într-un alt regim.

Cercetările arată că procesele de autofagie încep să se activeze mai intens aproximativ după 16–24 de ore fără hrană. La unele persoane, anumite mecanisme pot porni chiar mai devreme, mai ales în cazul postului intermitent.

De aceea, în ultimii ani au devenit extrem de populare scheme precum:

16/8 — cînd omul nu mănîncă timp de 16 ore și consumă hrana într-o fereastră de 8 ore;

o zi de post pe săptămînă;

perioade mai lungi de restricție alimentară sub supravegherea specialiștilor.

Organismul primește astfel timp nu doar pentru consum, ci și pentru refacere internă.

De ce acest lucru a atras atît de mult interesul științei

Descoperirea autofagiei a devenit importantă deoarece acest mecanism este legat de un număr enorm de procese din organism.

Oamenii de știință studiază influența lui asupra:

îmbătrînirii celulare;

proceselor inflamatorii;

funcționării sistemului imunitar;

metabolismului;

sănătății creierului;

regenerării țesuturilor.

Practic, este vorba despre un mecanism fundamental de reînnoire celulară.

De aceea există astăzi atît de multe cercetări în jurul postului intermitent.

Dar este important să înțelegem: Premiul Nobel nu a fost oferit pentru o dietă

Este foarte important să nu distorsionăm istoria acestei descoperiri.

Premiul Nobel nu a fost acordat pentru un regim alimentar la modă și nici pentru sistemul 16/8.

Premiul a fost oferit pentru descoperirea și cercetarea mecanismului autofagiei — modul în care celulele își pot recicla propriile elemente deteriorate.

Abia ulterior cercetătorii au început să studieze mai activ ce condiții anume declanșează acest proces. Iar unul dintre principalii factori s-a dovedit a fi restricția alimentară.

Postul alimentar nu este magie, ci un instrument biologic

Astăzi există foarte multe mituri în jurul postului alimentar. Unii îl consideră aproape miraculos, alții îl văd ca pe o extremă periculoasă.

Dar dacă eliminăm extremele, devine vizibil esențialul.

Organismul uman este adaptat evolutiv nu doar la alimentație, ci și la absența temporară a hranei.

Pentru corp, acest lucru nu înseamnă întotdeauna stres. Uneori este un semnal de trecere din regimul acumulării permanente în regimul întreținerii interioare.

Din perspectiva ecologiei organismului, acest lucru pare aproape simbolic.

Natura nu construiește sisteme bazate pe consum infinit. Orice sistem viu are nevoie de cicluri: acumulare, curățare, refacere, odihnă.

Poate tocmai de aceea postul alimentar de scurtă durată pentru mulți oameni nu devine o distrugere a organismului, ci o revenire la un ritm biologic mai natural.

Dar nu există o rețetă universală

În ciuda cercetărilor interesante, postul alimentar nu este potrivit pentru toți.

Persoanele cu boli cronice, diabet, tulburări metabolice, femeile însărcinate sau cei care administrează anumite medicamente trebuie să discute orice practică de post alimentar cu medicul.

Organismul fiecărui om este individual.

Iar însăși ideea autofagiei nu este un îndemn spre experimente extreme, ci o reamintire a faptului că biologia interioară a omului rămîne incredibil de complexă și de înțeleaptă.