Programarea omului

Salutare tuturor celor care vor să se simtă vii. Pentru aceasta e nevoie să ieșiți din sistem, din program. Și nu e chiar atât de simplu cum arată în filme. Dacă vi se pare că sunteți într-o realitate virtuală, unde ați fost băgat de o forța majoră - să știți că este doar vârful aisbergului, care v-a legat strâns sentimentele și viața și vă ține în cadrul programului. Prin gheață se ivesc contururile și chiar conținutul tulburat al omului adevărat, viu, și chiar poți distinge trăsăturile individuale - există un contact, dar nu este precis, nu există nici dinamică, nici viață propriu zisă. Toată viața e prinsă în lanțuri de gheață, pe care eu le numesc - programe.

Prima etapă - inițializarea.

Aceste programe sunt multe și diverse, ca într-un calculator acestea gestionează viața ființelor umane moderne, transformă persoana dintr-o ființă vie într-un robot. Roboții au multiple și diverse obiective, dar acționează previzibil în cadrul programelor instalate. Societatea modernă este cea care descărcă programele. Societatea impune următoarele obiective: să fii bogat, autoritar sau de autoritate, elegant și la modă, un specialist de succes, cu o apucare strânsă și o reacție rapidă, să fii ”pe val” sau să mimezi acest lucru, dar oricum cu foarte multă nerăbdare să cucerești culmile noi de bunăstare. Imaginați-vă un om care nu îndeplinește aceste setări. În mod inevitabil, acesta va fi pus în lista ”ciorilor albe”, care, apropo, și a fost inventată pentru ca toți cei care au ajuns acolo să creadă că trebuie ceva de schimbat, trebuie ceva de făcut, că dezastrul e inevitabil. Trebuie să scapi urgent de pe lista asta, respectiv – să faci un reboot biorobotului, să-i schimbi setările. Ulterior, pe o treaptă superioară de dezvoltare robotul și singur își poate dezvolta un ”software” cu actualizări automate. Adică el însuși își va schimba programele în direcția dorită. Nu e nevoie să-i repeți, să-i impui, să-i reamintești. El va face totul singur, fără intervenția comunității în viața personală, ca să spunem așa. El va găsi o posibilitate.

Virușii fac modificări.

Și, desigur, virușii fac propriile modificări. Acești paraziți se agață de noi din afară, și pe ascunselea fac ordine în sistem. De obicei la o vârsta de treizeci de ani mai descoperim o doză imensă de programe generice, care până la această vârstă nu ne-au deranjat prea mult. Dar iată, brusc începem să observăm anumite maniere, anumite modele de comportament care ne sunt atât de bine cunoscute că nu le putem contesta. Pur și simplu te comporți ca și părinții tăi și nu poți face nimic cu asta. Oamenii slăvesc acest comportament ne tipic pentru orice individualitate, referindu-se la legăturile de rudenie, continuitatea generațiilor și "remarcabila" funcție generică. Dar dacă aruncăm o privire obiectivă la acest circ, vedem clar doar un clon, care nu doar își înlocuiește părinții în această viață, dar și este deja modificat prin inițiere - primul partid de programe străine și foarte ”utile” care corespund normelor de existență anume în această perioadă de timp.

Combinația finală.

Și iată în fața noastră avem un biorobot tipic, fabricat en-gros la fabrica de bioroboți, care acționează conform programelor instalate și execută ordinele și comenzile altcuiva. A îndeplini comenzile străine este misiunea principală, pentru care suntem transformați în bioroboți. Vorbesc nu atât despre conducătorii țării, care conduc bioroboții cu ajutorul egregorului statal, cât despre ceva mai global, care controlează și acești conducători inclusiv. Miliarde de roboți acționează în conformitate cu același program. Privește, bioroboții sunt lângă tine, te înconjoară! Aceștia și sunt locuitorii vii a planetei vii pe nume Terra. Și ce dacă, de ce merită să-ți petreci timpul liber citind acestui articol? De fapt fiecare din noi are ceva foarte special ascuns foarte adânc sub un strat gros de gheață, care ne paralizează simțurile și spiritul. Iată, eu - autorul, ce scot la iveală pentru voi, cititorii site-ului http://ecology.md/ de la această adâncime, în care am reușit să pătrund puțin. Niște stări foarte complexe și contradictorii. În primul rând, e plictiseala! Este plictisitor să contemplezi o astfel de societate a pământenilor "vii". Și cum cu orizonturi largi, cu diverse perspective și opinii despre viață? Unde am băgat această sete irepresibilă de cunoaștere, interesul față de spațiul viu, adevărat, pământesc. La urma urmei, această sete este, de asemenea, un program care însă a fost clasificat ca unul "non-grata", care nu e recomandat și nu e binevenit. De obicei, acesta este înlocuit de alte hobby-uri, și evoluează, de exemplu, în spațiul virtual al internetului, științele intelectuale sau în ceva ce poate fi apreciat în echivalent bănesc.

Ieșim din matrice, ne reprogramăm pentru o dimensiune vie!

Pe la început pentru a bloca programul biorobotului pote fi eficient să încerci să ieși din rutină, din treburi cotidiene și frica de a nu reuși ceva în timp. E necesar să stricăm conveierul cotidian, când fiecare zi nouă e geamănă cu cea precedentă. Acest lucru îți va permite să începi să observi lumea din jurul său și să trăiești viața într-o lume vie – într-o dimensiune vie. În această dimensiune ochii deja văd, iar tu rămâi fermecat de frumusețe. Frumosul din jur crește exponențial, și inevitabil ești pătruns de frumusețe. Devii această materie vie cu caracteristicile și programele ei. Programul tău se modifică de la unul impenetrabil și sinistru la unul luminos. Viața este mult mai plină decât existența. Este mai riscantă și aceste programe noi sunt mult mai complexe și mai diverse decât cele anterioare. Apar o mulțime de factori necunoscuți, care te fac și pe tine mai puțin previzibil. Acest lucru cu siguranță nu te plictisește și, uneori, este chiar foarte interesant, dar nu este deloc simplu. De exemplu, să te înveți să-i protejezi de cei dragi de orice, chiar și cele mai periculoase situații. Poți să-ți riști propria viață dincolo de favoarea propriului egoism? Compasiunea, sacrificiul și îngrijirea devin firești în dimensiunea de viață. Altruismul se activează atunci când omului deja îi este ușor să fie viu.

Programul biorobotului nu prevedea asemenea opțiuni. Biorobotul se supăra și se enervează întâmpinând orice eveniment neprevăzut sau o schimbare în lumea exterioară, ceva ce nu era după grafic sau în afara previziunilor, ceva ce nu a fost inclus în program. Programările noi blochează comportamentul vechi și deschid un nou nivel de percepție a lumii. Aceasta este percepția de liniște - pașnică și creatoare. Percepția creatoare creează abundență. Nu există limite, nu există restricții, tot ce e necesar se acceptă și se dezvoltă, pentru că aici este fixată percepția omului viu. Un om viu nu regretă pentru nimic pentru că este înconjurat de frumusețe. Generozitatea este programul firesc a unui om viu. Trăind în materie vie, în spațiu viu începi să realizezi valoarea adevărată a culturii strămoșești. Ea nu se reduce la o copierea absurdă a programelor. Ea este pur și simplu altă, diferită. Cultura aceasta este bazată pe un suport fidel a rudelor și a familiei, pe respectul față de memoria strămoșilor, care au trăit și care ca și cum mai sunt în viață tocmai datorită sentimentelor bune și gândurilor luminoase despre ei. A medita și a reflecta despre cei răposați este o modalitate de a-i înțelege și, prin urmare, de a înțelege mai adânc propria sa natură.

Dimensiunea vie există întotdeauna și pretutindeni, trebuie doar să dorești să devii o parte din ea. De exemplu, în timp ce trăiești într-o așezare ecologică, observi că aici procesul de ieșire din matrice e aproape inevitabil. Cu atât mai mult, tot ce te înconjoară te stimulează la cele mai decisive acțiuni și schimbări. Mediul favorabil pentru o nouă percepție a lumii creează condiții propice, însă doar omul însuși este capabil să devină viu - din propria sa voință, dorință și năzuință.

Ana Cunt