Programul ONU privind Protecţia Naturii: perspectiva biodiversităţii la nivel mondial
Programul ONU privind Protecţia Naturii: perspectiva biodiversităţii la nivel mondial
Până în prezent, nu s-a reuşit să fie pus în aplicare obiectivul, convenit de guvernele lumii, privind îndeplinirea angajamentului “de a stopa până în 2010 pierderea biodiversităţii la nivel global, regional şi naţional prin combaterea sărăciei şi pentru a beneficia toate formele de viaţă pe Pământ."
Pierderea biodiversităţii este în sine o chestiune de preocupare serioasă. În plus, biodiversitatea este baza de funcţionare a ecosistemelor care oferă o gamă largă de servicii în societatea umană. Prin urmare, pierderea continuă a biodiversităţii are un efect puternic asupra bunăstării oamenilor în prezent şi în viitor. Pierderea biodiversităţii şi schimbările ulterioare reprezintă o ameninţare potenţială pentru o varietate de servicii ecosistemice, inclusiv asigurarea cu alimente, fibre, medicamente şi apă proaspătă, polenizarea culturilor agricole, filtrarea poluanţilor şi protecţia împotriva dezastrelor naturale. De asemenea, se observă o deteriorare în domeniul serviciilor culturale, cum ar fi valorile spirituale şi religioase, oportunităţi de a dobândi cunoştinţe şi educaţie, precum şi valorile de agrement şi estetice.
Prezenţa scopului în domeniul biodiversităţii contribuie la stimularea măsurilor importante pentru protejarea biodiversităţii, cum ar fi crearea mai multor zone protejate (atât pe uscat, cât şi în zonele de coastă), protejarea unor anumite specii şi iniţiative pentru a combate unii factori de degradare a ecosistemelor cum ar fi poluarea şi introducerea unor specii străine. Aproximativ 170 de ţări până în prezent au dezvoltat strategii naţionale şi planuri de acţiuni în domeniul biodiversităţii. La nivel internaţional, se petrece mobilizarea resurselor şi se înregistrează un progres în dezvoltarea instrumentelor de cercetare, monitorizare şi evaluare ştiinţifică a biodiversităţii.
Cu toate acestea, măsurile luate pentru punerea în aplicare a Convenţiei privind diversitatea biologică, în majoritatea regiunilor, nu au fost suficiente. Măsurile pentru a promova conservarea şi utilizarea durabilă a biodiversităţii, sunt finanţate neglijabil în comparaţie cu cele axate pe infrastructură şi industrie.
În conformitate cu mai multe scenarii pentru dezvoltarea viitoare este prognozat un nivel ridicat de defrişări şi pierderea habitatului în timpul acestui secol, precum şi scăderea consecutivă a volumului unor servicii ecosistemice, care joacă un rol important în asigurarea bunăstării umane.
De exemplu:
✤ continuă defrişarea pădurilor tropicale pentru utilizarea zonelor eliberate pentru cultivarea culturilor şi crearea păşunilor, şi, eventual,- pentru producerea biocombustibililor;
✤ schimbările climaterice, introducerea speciilor alogene invazive, poluarea şi construcţia barajului vor duce la creşterea presiunii asupra biodiversităţii habitatelor de apă dulce şi serviciile pe care acestea furnizează;
✤ pescuitul excesiv va continua să cauzeze daune ecosistemelor marine şi provoca moartea populaţiilor de peşti, ce va duce la dispariţia gospodăriilor de pescuit;
✤ din cauza defrişărilor, incendiilor şi schimbărilor climaterice, în pădurile din Amazon poate începe o extincţie la scară largă a vegetaţiei, în timp ce în unele părţi ale pădurii se pot începe regulat incendii ciclice şi secete intense, care vor rezulta cu apariţia altui tip predominant de vegetaţie – savana;
✤ efectele combinate de acidificarea oceanelor, creşterea temperaturilor marine şi de alţi factori negativi, cauzaţi de activităţile umane, ameninţă distrugerea ecosistemelor din recifele tropicale de corali. Creşterea acidităţii apei prin creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă reduce cantitatea ionilor de carbon necesară pentru construirea scheletului de corali. Acest lucru, precum şi efectele de decolorare, care duc la creşterea temperaturii apei, creşterea substanţelor biogene din cauza poluării, pescuitului excesiv, sedimentarea rocilor din cauza defrişărilor pe uscat şi alţi factori duc la o creştere de alge în recife, fapt care determină pierderea catastrofală a biodiversităţii şi dăunează grav funcţionarea ecosistemelor şi reprezintă o ameninţare la adresa securităţii alimentare şi stilului de viaţă a sutelor de milioane de oameni.
În prezent există mai multe posibilităţi pentru a contracara criza biodiversităţii, contribuind la realizarea altor obiective sociale. Astfel, în cadrul studiilor analitice întreprinse pentru pregătirea perspectivei au fost identificate planurile care ar diminua schimbările climaterice, menţinând şi extinzând chiar nivelul actual al resurselor forestiere şi a ecosistemelor naturale (prevenind pierderile ulterioare ale habitatului datorită utilizării pe scară largă a biocombustibililor). Alte posibilităţi includ reabilitarea naturii sălbatice pe terenurile agricole abandonate în unele regiuni şi restaurarea râurilor şi a ecosistemelor în zonele umede pentru a îmbunătăţi aprovizionarea cu apă, preveni inundaţii şi îndepărta contaminanţii.
Programul ONU privind Protecţia Naturii în viitorul apropiat va fi extrem de dificil, dar în perspectivă pe termen lung pierderea biodiversităţii poate fi oprită şi în unele aspecte inversată, dacă astăzi vom iniţia urgent realizarea acţiunilor comune eficiente în sprijinul unei strategii coerente. Astfel de acţiuni de conservare şi utilizare durabilă a componentelor biodiversităţii vor aduce beneficii semnificative: îmbunătăţirea sănătăţii, îmbunătăţirea securităţii alimentare, reducerea sărăciei şi capacitatea de a combate schimbări ecologice şi de adaptare.
34