Proprietățile vindecătoare ale ferigii de pădure
Din vremuri străvechi, în sate, mai ales înconjurate de păduri rare, feriga era folosită pentru conservarea recoltei, ca mijloc de alungare a rozătoarelor, pentru uscarea podurilor și pivnițelor.
La căsuța noastră de vară, în timpul iernii, apărea constant mucegai pe pereți, pe podea și, în special, în pod.
Căsuța este una obișnuită, din scânduri, dar tot trebuia ca în fiecare primăvară să răzuim mucegaiul, să uscăm casa și uneori chiar să înlocuim scândurile. Și atunci mi-am amintit de ferigă, mai precis, cum bunicul meu acoperea tot podul cu ea. Am adunat vreo trei saci de frunze proaspete, nici măcar nu le-am uscat, ci pur și simplu am așezat feriga pe perimetrul podului, am întins mături din ferigă pe podea și în subsol. Mi-au rămas destule, așa că nu le-am aruncat, am lăsat o parte pe pridvor și am dus o parte pe straturile de usturoi plantat pentru iarnă.
Primăvara, nu-mi venea să cred ochilor: nu era pic de mucegai nicăieri, nici măcar în acele locuri unde fusese, oricât ne-am fi luptat cu el!
În pod era uscat, curat, și în subsol nu era niciun semn de șoareci! Iar în fiecare primăvară mă luptam cu ei, neștiind unde să mă ascund de invazia lor!
Desigur, nu am crezut pe deplin, am gândit că poate a fost o coincidență...
Aproape de august, când a început să se coacă sporii ferigii, am mers din nou în pădure și am adus câteva frunze, alegându-le pe cele cu sporii cei mai bine dezvoltați. Varza se cocea, iar omizile deveniseră de nesuportat. Am învelit căpățânile de varză cu frunze proaspete de ferigă.
Nu știu ce s-a întâmplat în timpul nopții, dar dimineața nu era nici măcar o omidă pe nicio căpățână — parcă dispăruseră! Feriga a rămas pe varză timp de aproximativ 2 luni, nu am îndepărtat-o, iar varza a ieșit pur și simplu excelentă!
Când am realizat că feriga are o asemenea putere miraculoasă, am început să experimentez. Astfel, frunzele uscate după iarnă le-am îngropat în gropi în jurul zmeurii, coacăzului și agrișului. Am observat: s-a redus numărul afidelor, iar frunzele nu s-au mai răsucit, ca în cazul infestării cu molia.
Am adus frunze proaspete, cu spori neîncolțiți încă. Le-am mărunțit. Menționez că a rezultat o masă foarte aromată și neuniformă. Am îngropat din nou în gropi. Voi spune din timp, dar un astfel de rod la tufișurile mele de fructe nu am văzut niciodată! Zmeura fără nicio larvă. Coacăzul, chiar și pe tufișurile vechi, a dat o recoltă la fel de bună ca și cele tinere. Pe un tufiș de agriș am observat anul anterior urme de rapăn și eram pe cale să-l dezgrop, dar nu a mai rămas nicio urmă. Agrișul a rodit frumos, sănătos, ceva ce nu mai văzusem de mult timp.
Cu asemenea succese, chiar îți amețește capul. Am început să folosesc feriga peste tot, măcinam frunzele necoapte, depozitam pentru iarnă pe cele coapte, cu spori. Și atunci am realizat că feriga nu este utilă peste tot. De exemplu, am ars complet plantațiile de căpșuni remontante când le-am acoperit cu ferigă pentru iarnă. Se pare că nu toate plantele beneficiază de ea.
În cele din urmă, folosesc feriga pentru a proteja straturile de șoareci, pentru uscarea podului și a subsolului. Însă, cu plantele din grădină, încerc să nu exagerez. Mai bine să testezi pe o mică porțiune de sol dacă o astfel de fertilizare, cum e feriga, este adecvată.
151