Protecția biologică a grădinii de dăunători

Pentru protecția grădinii și livezii de dăunători, bunelul meu creștea pe terenul său furnici, bondari, viespi, buburuze și vaca-domnului.

În fiecare colț al grădinii el instala cîte un trunchi putred. În jurul trunchiului, la distanța de 20-80 cm ele făcea un cerc din ace de pin cu înălțimea de 10 cm. Apoi aducea din pădure saci cu furnici și o vîrsa pe trunchiul putred. Furnicile se acomodau și își începeau viața, transportînd acele de pin pentru construcția furnicarului. Peste o anumită perioadă de timp furnicile erau văzute pe copacii fructiferi, pe tufele de coacăză, pe vișini, pe rîndurile de legume. Furnicile lucrau asiduu, transportînd în furnicar o cantitate foarte mare de insecte, larve și chiar omizi.

Pentru creșterea bondarilor, bunicul le făcea case. Acestea erau bucăți de lemn mari cît pumnul.

Totodată, el instala niște tuburi groase de stuf. Tuburile cu lungimea de 15-20 cm erau închise dintr-un capăt. Bunelul le instala aproape orizontal, dar cu un capăt puțin ridicat. În aceste tuburi își instalau cuiburi albinele sălbatice, care sînt niște polenizatori minunați pentru plantele cu flori.

În grădina bunelului creșteau diferiți arbuști, măceșe. Bunica sădea flori: mușețel alb și galben, gălbenele, mărar, mentă, mac și multe altele. Fiecare floare atrage insectele sale în folosul întregii grădini.

În grădină era o abundență de fructe și pomușoare.

Spre mirarea mea, eu am înțeles înțelepciunea buneilor doar recent.

Pentru protejarea grădinii este suficient de a crește buburuze lu alte insecte.

Există și un șir de plante, care fiind cultivate, pot crea un mediu atractiv pentru insectele utile, cu condiția de a renunța la orice pesticide.

Sursa: fermer.ru