Puterea vîntului

Povestea a început cu ideea de a produce energie din vînt. Astfel, în 1984 a apărut prima turbină eoliană de la compania Enercon. Astăzi, compania este numărul unu, în Germania şi liderul tehnologic mondial

"În fiecare an apare o nouă fabrică", - spune Klaus Peters. El vorbeşte despre acest lucru ca despre ceva firesc, ci nu ca de o mare provocare. Pe teritoriul uzinei, camioane mari staţionează în aşteptarea încărcăturii. Excavatoare sapă o groapă pentru construirea unei noi secţii de producţie. Iar angajaţii, partenerii de afaceri şi clienţii sunt în căutarea locurilor de parcare. Teritoriul uzinei de mult timp a devenit neîncăpător pentru o întreprindere în creştere. Noi nu vorbim despre un brand de renume mondial din Germania ca Daimler, Siemens şi BASF. Este vorba despre Enercon. Compania a fost fondată cu mai puţin de 25 de ani în urmă, în Aurich, oraş din nordul Germaniei şi acum este producătorul turbinelor eoliene nr.1 din Germania şi liderul tehnologic mondial din ramură. Iar Klaus Peters, lăcătuş-electrician, care după formarea profesională a stat la originea companiei, acum gestionează întregul proces de producţie.

Despre trecutul lui Peters, reamintesc doar certificatele de meşter şi diplomele de absolvire de învăţămînt profesional, agăţate pe pereţii biroului. Steguleţe de diferite state, instalate pe birou, indică creşterea rapidă a întreprinderii. Fotografiile sub sticlă, reflectă centrele de producţie situate în întreaga lume. Chiar şi în anii 90 Enercon, şi-a deschis producerea în India, la mijlocul anilor 90 – în Brazilia, la sfîrşitul anilor 90 – în Turcia. În 2001 Enercon, a cumpărat un fost şantier naval în Grecia.

"Campionii tainici" – astfel se numea bestsellerul lui Hermann Simon, lansat cu zece ani în urmă, în care analistul de afaceri a prezentat întreprinderile germane mici şi mijlocii, puţin cunoscute în afara ramurii, ca lideri incontestabili de pe piaţa mondială. Astfel, s-a născut conceptul de ”campionii tainici” (hidden champions). Anul trecut a ieşit o nouă ediţie. ”Enercon este una dintre acele companii, care mi-au făcut cea mai puternică impresie",- spune Simon. Într-adevăr, firma din Aurich, îndeplineşte perfect toate criteriile de hidden champions: producţia inovatoare, servicii excelente, prezenţa pe piaţa mondială şi creşterea ridicată.

Pentru a înţelege domeniul de aplicare, este suficient de a ieşi din birou şi stînd în picioare pe o scara de metal, lansînd o privire asupra secţiei de asamblare, în care sunt colectate mecanismele gigantice. Principalul element al turbinei eoliene cîntăreşte 75 de tone. Iată ultimul model Enercon, E-126, cu o capacitate nominală de 6 MW şi un rotor cu diametru de 126 de metri - de aici şi numele. O lamă a rotorului este mai lungă decît aripa airbusului A380. În general, asamblarea turbinei eoliene este similară cu asamblarea airbusului, cu o singură diferenţă că în spatele gigantul aerian sunt prezente interese ale mai multor ţări şi corporaţii internaţionale, iar în spatele Enercon - doar o singură persoană, Alois Wobbe.

Fondatorul şi proprietarul companiei, în care acum lucrează mai mult de 10.000 de persoane, la începutul anilor 80 s-a gîndit să extragă energie din aer. A fost o idee îndrăzneaţă, pentru că atunci lipseau dezvoltările tehnice sau piaţa de energie eoliană. În 1984, inginerul cu diplomă, împreună cu Klaus Peters, într-un hangar închiriat în Aurich, au montat prima turbină eoliană. Aceasta încă se află în grădina lui Aurich Wobbe, situată la marginea oraşului şi furnizează energie electrică pentru casa lui. În diferite domenii tehnologice, Wobbe a fost un începător. Un progres real, a fost dezvoltarea turbinei eoliene wireless, care pînă în prezent rămîine un obiect de mîndrie al companiei Enercon. Avantajele sale: uzura lentă, termenul îndelungat de exploatare şi uşurinţa în utilizare.

Cu toate acestea, dispozitivele moderne high-tech, au puţine în comun cu primele turbine eoliene. Dacă puterea primul model de serie E-15 a fost egală cu 55 kW, atunci instalaţia modernă de o înălţime de 198 m E-126 produce 18 kW / h pe an - şi acest lucru este suficient pentru a furniza energie electrică la mai mult de 4.500 de gospodării. Ca şi Airbus, Enercon are mai multe modele de serie - de la E-33 (pentru locaţii îndepărtate) la liderii vînzărilor E-70 şi E-82, precum şi o turbină gigantică E-126. Aceasta are lame tipice pentru Enercon în formă de aripioare înotătoare, care produc energie cu 15% mai mult. "Este o dezvoltare revoluţionară," - spune Klaus Peters. Enercon a instalat peste 13.000 de astfel de turbine eoliene. Toate ele sunt echipate cu o carcasă pentru motor în formă de picătură – dezvoltarea arhitectul britanic, Sir Norman Foster, care a devenit marca tuturor turbinelor eoliene produse de compania Enercon. Acum compania dezvoltă şi modele de mici dimensiuni, E-10 şi E-20, destinate pentru locuitorii insulelor.

Dacă Klaus Peters, controlează în mod direct procesul de asamblare, Alois Wobbe, căruia în 2006 a fost acordat titlul de doctor onorific al Universităţii din Kassel, este implicat în proiectarea şi dezvoltarea strategiei pentru anii viitori. "Protecţia climei în Europa, - a scris Wobbe în revista corporativă Windblatt ,- are nevoie de o strategie eficientă privind reducerea consumului de CO2 şi anume datorită surselor regenerabile". Ar trebui să continuăm perfectarea Legii privind energiile regenerabile (EEG), care garantează creditele fiscale pentru producătorii energiei eoliene şi astfel deschide calea pentru apariţia firmelor similare cu Enercon.

În general, adoptarea EEG la Aurich şi regiunea Frisia de Est, este un mare succes. Din cauza vînturilor puternice de pe coastă şi a populaţiei scăzute, în regiune a apărut o serie de ferme eoliene. Acum în Frisia de Est aproape 90% din energia electrică consumată este produsă de vînt. Şi în primăria oraşului cu o populaţie de 40.000 de oameni săptămînal se întîlneşte ”Grupul de lucru Enercon”, pentru a discuta problema alocării terenurilor pentru parcurile eoliene. Economistul Johan Shtromann, îşi aduce aminte de acei ani, cînd el era responsabil pentru construirea primelor turbine eoliene: ”Atunci pe masă aveam o cerere pentru construirea turbinei eoliene, dar încă nu au fost scrise normele de construcţie pentru ele. În consecinţă, nu au existat nici un fel de autorităţi superioare. Şi atunci cînd există îndoieli, pun rezoluţia: a respinge, - povesteşte Shtromann. - Documentele au trecut la şef, care a întrebat ce se va întâmpla dacă turbina eoliană va cădea. Ea va cădea pe teritoriul grădinii”, - a răspuns Shtromann.