MOLDOVENII.MD

Recuperarea stratului de ozon

Imaginile făcute de satelit arată că în ultimul deceniu, gaura de ozon deasupra Antarcticii s-a micşorat. Observațiile îndelungate, de asemenea, indică faptul că stratul de ozon al Pământului a devenit mai puternic în urma aplicării acordurilor internaționale privind protecția acestei părţi vitale a atmosferei.

Conform senzorului de ozon instalat pe satelitul meteorologic european MetOp, în 2012 gaura deasupra Antarcticii a fost cea mai mică din ultimii 10 ani.

Dispozitivul continuă să monitorizeze pe termen lung stratul atmosferic de ozon, inițiat de predecesorii săi de pe sateliții ERS-2 și Envisat.

La începutul anilor 1980 gaura de ozon deasupra Antarcticii, creştea în timpul primăverii de sud - din septembrie până în noiembrie. Rezultatul a fost o scăderea concentrației de ozon cu 70%.

Epuizarea stratului de ozon în Antarctica, este mai intensă decât la Polul Nord, din cauza vântului cu viteze mari, care contribuie la formarea vârtejurilor de aer rece de rotație rapidă, ceea ce duce la temperaturi extrem de scăzute. În aceste condiții, clorofluorocarburile (CFC), produse de oameni, amplifică efectul asupra ozonului, distrugându-l și creând o gaură.

Deasupra Arcticii, acest efect este mai puțin pronunțat datorită obstacolelor care împiedică creşterea puterii tot mai mare a vânturilor polare, create de poziția incorectă a terenurilor uscate și a munților din emisfera nordică.

Reducerea stratului de ozon deasupra emisferei sudice înseamnă că oamenii care trăiesc acolo sunt mai predispuşi la maladii canceroase din cauza radiațiilor UV.

Acordurile internaționale privind protecția stratului de ozon, în special, Protocolul de la Montreal, au oprit creșterea concentrației CFC. Scădere bruscă CFC a fost observată de la mijlocul anilor 1990.

Cu toate acestea, durata lungă a descompunerii CFC în atmosferă înseamnă că revenirea la valorile nivelurilor de clor în stratosferă a anilor 1960 poate fi realizată în mijlocul acestui secol.

Evoluția stratului de ozon depinde de interacțiunea chimiei atmosferice cu dinamica temperaturii și vântului.

Dacă condiţiile de vreme și condițiile atmosferice vor demonstra valori neobișnuite, acest lucru poate duce la valori extreme ale nivelului de ozon. De exemplu, în primăvara anului 2011 în regiunea arctică au fost înregistraţi indicii record, iar anul trecut, gaura de ozon s-a redus până la minim.

Pentru o mai bună înțelegere a acestor procese complexe, oamenii de ştiinţă se bazează pe o cantitate mare de date obținute în timpul observațiilor de termen lung și rezultatele modelărilor numerice bazate pe complexele modele atmosferice.

Deși, observațiile asupra stratului de ozon se efectuează de-a lungul ultimelor decenii, integrarea datelor obţinute de la diferite sisteme de senzori pentru a obţine indicatori omogeni adecvaţi şi a efectua o analiză științifică este o sarcină dificilă.

În cadrul Inițiativei ESA privind schimbările climatice (ESA Climate Change Initiative) au fost formulate date coerente privind stratul de ozon pentru o mai bună documentare a modificărilor de ozon inegale, la scări diferite în spațiu și timp.

Utilizând această informație, oamenii de ştiinţă vor evalua mai bine o posibilă recâștigare a stratului de ozon, în special, închiderea găurii de ozon.

Chimia modelelor climatice arată că stratul de ozon poate fi restabilit și gaura deasupra Antarcticii, se va închide în următorii decenii.

Autor: Alexandr Ivascenko

Sursa: facepla.net