Reformele majore necesare sistemului de educație a Republicii Moldova

Ideea de a priva statul de monopolul său la educația copiilor noștri la prima vedere poate părea ridicolă. Păi cine altcineva, dacă nu statului se poate încrede un astfel de domeniu important și care ține de viitorul său. La urma urmei, există atât de mulți educatori, profesori, evaluatori, specialiști și funcționari publici care sunt "fața" sistemului de învățământ la care nu te poți întoarce cu spatele. Faptul însă este că realitatea de astăzi ne arată că sistemul ce conduce țara noastră nu poate fi numit curat și incoruptibil. Datorită ”tradițiior” de corupție ce sunt prezente în întregul mecanism de guvernare, monopolul statal pentru creșterea și educația copiilor noștri nu mai pare atât de corect și de convingător. Sistemul actual educațional și de învățământ e bazat pe ”propriile” convingeri, credințe istorice, el are preferințe religioase și un context politic de dezvoltare. Dar pe timp ce trece, lumea se schimbă și aceste componente nu mai sunt un canon și nu mai sunt certe, și cu atât mai mult nu sunt actuale pentru absolventul modern.

Datele inițiale sau preludiu

Pe Terra se nasc oameni noi. Copiii vin în lumea noastră foarte diferiți și nu seamănă unul cu altul. Această gamă largă de diferențe, originalitate și individualitate este în continuă creștere datorită schimbărilor în relații dintre oameni, datorită globalizării, datorită impactului ecologic, datorită fuziunii și interacțiunii culturale. Și nu putem egala toți copiii prin educație, nu putem crește marionete bune doar pentru a deservi sistemul.

Prin urmare, având în vedere diferențele între copiii ce se nasc astăzi nu-i putem educa într-o singură școală. Gândiți-vă – atâțea copii diferiți, fiecare capabil și talentat în domeniul său, și toți să fie educați într-o singură școală, după un singur model? Căci toate școlile din republică sunt ca și cum ”clonate” - funcționează după un program unic, folosind aceleași metode și mijloace. Dar, la urma urmei, oare e necesar așa ceva?

Un nou rol al statului după reformarea sistemului de educație.

Pentru început, vom stabili un nou rol ce va deține statul în sistemul de învățământ. Statul trebuie să garanteze realizarea de bază a dreptului la acces la educație pentru toți elevii în condiții egale. Să ajute financiar, să asigure condiții și spații prielnice pentru educație și învățământ – așa ar trebui să arate poziția rezonabilă a statului. El n-ar trebui să impună ideologii religioase sau politice. Copilul care se naște e mic, dar e om, e liber, și ar trebui să aibă un drept real, dreptul de a alege cine vrea să devină și cum să se dezvolte. El poate deveni un patriot a pământului moldovenesc, sau poate alege o altă cultură, nu mai puțin semnificativă și de valoare. E important să devină un patriot al Terrei, a acestei planete, a naturii și al mediului ce-l înconjoară, și mâine acest copil va propune soluții pentru rezolvarea problemelor de mediu, culturale, sociale și economice. Va fi educat să iubească și să protejeze viață, să vadă esența lucrurilor. E important să fie educat liber, să aibă o integritate de gândire, care în mare măsură îi va permite dezvoltarea abilităților necesare în viață.

Cine încă mai trebuie să-și asume responsabilitatea pentru creșterea, îngrijirea și educația copiilor.

În primul rând, familia. Părinții au un potențial enorm de influență și de înțelegere a copilului său, știu ce sarcini îi poate încredința familia și societatea, ce abilități are, cu ce l-a înzestrat natura. Deci, oare nu ar fi logic de a delega familiei, părinților și acelor din jur o parte din responsabilitatea pentru educație ce o deține astăzi statul. Împreună cu copil ei vor fi capabili să determine nivelul necesar de cunoștințe de care are nevoie la moment și în ce direcție s-ar putea dezvolta și perfecționa. Nu putem permite ca acela care cunoaște copilul într-o măsură mult mai mică, un funcționar public din partea sistemului de educație, să dicteze viziunea sa și să formeze un om mic după interesele sale ce îi sunt străine copilului și mediului său. Un părinte e mult mai atent la procesul de formare a personalității copilului. El va acționa cu dragoste și răbdare, cu venerație și respect față de persoana-i atât de dragă, deși încă mică.

Toate acestea ar trebui să se realizeze într-o libertate deplină a părinților de a alege o școală, un liceu alternativ pentru copilul său, cum la moment se aleg secțiile de sport sau de dans. Se vor alege și volumele de predare a materialului școlar, și graficele de frecventare a orelor; ei bine, ar trebui să fie alese chiar și obiectele și domeniile pentru studii, și principiile didactice. Ca rezultat, copiii diferiți, cu abilități și interese diferite vor putea alege școli diferite, corespunzătoare.

Modificarea legislației în domeniul educației, de asemenea, e necesară pentru extinderea drepturilor la educație în familie, acasă. Astfel societatea va avea nevoie de o bază legislativă pentru legalizarea dreptului copilului de a învăța în familie, acasă, și anume legea cu privire la ”educația acasă” (homeschooling), care deja funcționează cu succes în mai multe țări.

Societatea civilă la fel ar trebui să joace un rol important în proces de educație. Căci anume societatea civilă dictează ce cadre și ce profesii sunt necesare astăzi, în ce domenii se dezvoltă țara și deci, ce profesii vor fi cerute și mâine. Altfel, obținem situația de astăzi, când majoritatea tinerilor absolvenți a instituțiilor de învățământ ce posedă diplome și masterate pleacă peste hotare în căutarea unui viitor mai bun. Și apropo, anume transferurile lor și sunt baza bugetului Moldovei. Am ajuns la moment când în propria țară tinerii n-au ce face, însă sunt foarte ”utili” pentru țările de la vest, est și așa mai departe.

Iar acum să ne închipuim că absovenții noștri mâine trebuie să corespundă cerințelor de pe piața globală. Atunci chiar și sistemul existent de educație, rigid și neclintit, va fi pus în fața realității: piața globală are nevoie de specialiști cu cunoștințe vaste în diferite domenii, de oameni flexibili, competitivi, mobili și foarte diferiți care sunt gata să-și revizuiască poziția în funcție de condițiile de piață, de propriile aspirații și atitudini etice și morale. Da da, nimeni nu se mai referă la aspectele ce țin de educație sufletească, ea ca și cum ar fi ieșit din câmpul atenției societății. Dar nu mai putem ignora astfel de ”materii înalte”. Starea de sănătate a sufletului inspiră omul și îi deschide calea pentru aplicarea tuturor cunoștințelor și abilităților ce le-a acumulat la școală.

Anume mediul înconjurător exercită o influență enormă asupra formării mentale și creșterii sufletești a copilului. Iar mediul acesta îl formează și profesorii, și prietenii, și colegii de școală, și părinții, și vecinii, și oamenii ”din televizor” și ”de pe internet”. Adică toți cei care îi capătă atenția și, cu atât mai mult, care îl influențează. Fiecare om și fiecare situație îi servesc drept manual de studiere a vieții. Și dacă acest manual este reprezentat de persoane cu un nivel ridicat de responsabilitate față de cei mai tineri, cu o poziție civilă distinsă, schimbările în societate nu vor mai fi doar niște chemări, ci o realitate creată de cei care sunt gata să facă ceva nou, nu doar să se adapteze.

Valerii Catruc