MOLDOVENII.MD

Rețetă de oțet de mere

În această rețetă se folosește mierea, deși se poate face și fără ea — din suc de mere sau din mere tăiate și acoperite cu apă, ori cu zahăr.

Această rețetă mi-a atras atenția și prin faptul că se poate forma „mama oțetului” — un organism natural unic, un tip de ciupercă.

Trebuie luate mere coapte, îndepărtate părțile stricate sau viermănoase. Împreună cu coaja și miezul se mărunțesc — de exemplu, prin răzătoare mare, mașină de tocat sau blender. Toată această masă se pune în borcane de sticlă sau într-o oală emailată. Se toarnă apă fiartă și răcită, în proporție de 1:1 (adică aceeași cantitate de apă ca și amestecul de mere). Apoi, pentru fiecare litru de amestec diluat se adaugă aproximativ 100 g de miere, după care se toarnă peste mere, lăsând spațiu pentru fermentație. Se acoperă cu tifon.

Se lasă la infuzat la cald timp de 10 zile, amestecând o dată pe zi cu o lingură de lemn. Apoi se strecoară, merele se presează bine (de preferat prin tifon), se adaugă 50 g de miere la 1 litru de lichid obținut și se lasă încă 2 luni la loc cald, tot acoperit cu tifon, astfel încât să nu existe niciun fel de contact cu alcoolul.

Dar este mai bine să fie lăsat la fermentat 3 până la 6 luni — atunci devine mai puternic, așa cum trebuie să fie.

Faptul că oțetul este gata se poate înțelege după limpezire. Va deveni mai clar, foarte acru (poți înmuia degetul și gusta puțin — dar nu mai mult), iar pe fund va rămâne un sediment, care se folosește ca supliment vitaminic și în niciun caz nu se aruncă.

Se păstrează într-un loc întunecos și răcoros, nu are termen de valabilitate.

Se aleg mere suculente, dulci-acrișoare;
pentru a obține „mama oțetului” — borcanul nu se agită și nu se mută, trebuie liniște și stabilitate;
dacă oțetul seamănă cu vinul — încă nu este matur;
„mama” se poate introduce în borcane cu oțet slab fermentat.