Rezervația peisagistică Țipova – un loc plin de farmec (+Foto)

 

Țipova este una dintre cele mai renumite rezervații naturale din Republica Moldova. Caracteristica distinctivă a acestui loc e senzația clară că aici natura a atins perfecțiunea. Chiar și cei care nu au auzit de Carlos Castaneda, vorbind despre Tipova, de obicei folosesc expresia "locul de putere." Pentru că altfel nu știi cum să redai sentimentul de preaplin emoțional, care îi cuprinde pe toți cei care vin aici. Valea râului, inconjurată de canioane și stânci, îți întoarce o înțelegere unei frumuseți naturale. Priveliștile fascinante alcătuite din numeroase cascade, diversitatea regnului vegetal, schimbări de altitudine, imagini misterioase imprimate în calcar fie de mâna omului, fie de capriciile vremii – toate acestea trezesc anumite stări interioare, te provoacă să cânți, să scrii poeme, să vii cu ceva nou, să strigi cu glas tare cuvinte de dragoste ...

În acest loc armonia naturii a ajuns la o astfel de perfecțiune încât de parcă nu mai poate să reție această impecabilitate și se bucură de orice posibilitate de a o împărtăși cu cineva, oferind tuturor abilitatea de a simți mai subtil lumea și pe sine însuși. Și probabil de aceea oamenii care vin aici, dintr-o dată își dau seama că în viață se mai întâmplă minuni.

Și nu e de mirare că Țipova este inconjurat de o aură de legende și mituri. Pe aici încă se căută rămășițele lumești cântărețului antic Orfeu, care potrivit legendei a fost îngropat în peștera unei dintre cascadele locale. Este interesant că peșterile din Țipova ca un fel de rezonatori până în ziua de astăzi reproduc muzica, pe care unii o aud foarte clar. Este greu să reziști gândului că Orfeu încă mai joacă între rocile aceste vechi. Conform unei alte legende, printre stâncile vechi bântuie duhul unui călugăr necinstit, care tot încearcă pe ascunsele să se strecoare către corturile turistice, dar în cele din urmă își tradează prezența cu un sunet a ustensilelor de argint, pe care le-a furat de demult într-o biserică. Un alt fantom ce sălășuiește pe aici este sufletul ne pocăit al soției lui Ștefan cel Mare - Maria Voichița. Potrivit legendei, dacă omul nu ezită s-o urmărească, ea va conduce călătorul spre o comoară îngropată.

Aici vin ufologi, cabaliști, mistici, oameni ce se ocupă de yoga și aura bioenergetică din mai multe țări din întreaga lume. În ultimii 20 de ani ei au descoperit și mai multe fenomene magice ale acestui loc. De la om la om se transmit istoriile despre "pătratele temporale", adică zonele unde se opresc ceasurile. De asemenea, mulți cred că pe fundul Cascadei Morților se găsește o piatră care îndeplinește dorințele, dar numai cele mai profunde și prețuite. Unii fani ai acestui loc sunt convinși că aici trece canalul energetic care leagă Pământul și Cosmosul.

Țipova este o zonă unică și prin aceea că numai aici fără intervenția omului cresc pomi fructiferi care continuă să rodească. Și nu e vorba despre sălbăticire, fructele crescute aici nu sunt mai mici sau mai puțin dulci decât în ​​grădini cultivate. Iar cu gustul acestea depășesc chiar și omologii lor culturali. Acest lucru îți aduce în minte de doctrina permaculturii, care afirmă că, atunci când plantele cresc într-un mediu natural armonios, acestea nu necesită să fie îngrijite de om, și păstrează calități din cele mai bune.

Un om cu o minte deschisă cu siguranță va pleca de aici cu nenumărate impresii pozitive și despre natură, și despre oamenii, pe care i-a întâlnit. Unde altundeva poți vedea concomitent atât de mulți oameni inspirați? Unde încă persoanele necunoscute se pot lua de mâini și face o horă? Unde încă adulții se comportă ca niște copii, iar copiii devin pe neașteptate adulți? Țipova este un loc unde se trezește dorința de a face ceva cu adevărat uman și demn de respect.

Într-una din călătoriile sale la această rezervă am auzit o interpretare interesantă a naturii locurilor de putere, așezându-mă lângă focul unor oameni necunoscuți (acest lucru este aici, de asemenea, ceva obișnuit). Un bărbat povestea că acum trei mii de ani, oamenii cu ușurință puteau să distingă încărcătura energetică a locurilor. Pentru ei a fost ceva la fel de natural ca pentru noi acum să determinăm culoarea sau mirosul. Însă mai târziu din cauza unor circumstanțe am pierdut acest talent. Ca urmare, oameni nu mai au capacitatea și înțelegerea cum de a folosi intenționat locurile de putere pentru binele lor și a lumii.

Ca rezultat, oamenii au trebuit să se bazeze doar pe experiența și logica sa. Era ca și cum să pierzi vederea sau auzul, ceea ce a condus omenirea la o percepție foarte distorsionată a lumii și, în consecință, pierderea obiectivelor ancestrale și a sensului vieții. S-au schimbat orientările valorice, s-a perturbat înțelegerea esenței lucrurilor. În cele din urmă am devenit niște ființe aproape neînsuflețite, niște apendice pentru liniile de producție, care visează numai la bani. Doar în rare momente sau în locuri speciale, oamenii sunt încă pot simți un puternic suflu de viață, unitatea între om și natură, înțelegerea profundă a misiunii spirituale superioare a omului. Anume această legătură vitală cu planurile superioare ale existenței o putem reconstrui (din păcate, doar pentru ceva timp) în asemenea locuri ca Țipova.

Am rămas foarte impresionat de această povestire, și mă întrebam prin ce se diferă experiența emoțională pe care o primesc oamenii în acest loc. Și s-a dovedit că, de obicei, aproape totul depinde de trăsăturile individuale a persoanei, unii simt aici o claritate copleșitoare a conștiinței, găsesc pe neașteptate soluții pentru cele mai complicate probleme de viață. La alții se manifestă printr-o explozie de energie, fecunditate creatoare, sau prin vindecarea bolilor și dependenței de persoane sau obiceiuri proaste ...Există și acei care nu se pot afla aici de fel. Ei fie că părăsesc imediat locul fie că se îmbată. Într-un oarecare sens, locurile de putere sunt un catalizator, care dezvăluie lumea interioară a persoanei, atât aspecte pozitive, cât și negative. Este ca și cum o imagine a sufletului său.

Iar uneori aceste locuri au un efect foarte special, un loc de putere este capabil de a capta omul în întregime, făcându-l un păzitor al său. Astfel Țipova l-a "chemat" pe Vladimir Bobracov. Anume Vladimir a fost cel care a reînviat acest loc în forma în care îl cunoaștem acum. Pentru prima dată el a vizitat aceste locuri încă fiind copil, și de atunci o bucată din inima lui a rămas în aceste locuri. Alegerea profesiei în domeniul arheologiei, desigur, nu a fost întâmplătoare. Deja fiind student Vladimir deseori venea aici. Când în 1988 a apărut posibilitatea de a crea o asociație obștească, el a înregistrat organizația "Phoenix" și a primit Țipova în chirie pentru 15 ani. "Phoenix", ca o echipă de entuziaști, de fapt, s-a format mult mai devreme. Și încă cu mult timp înainte de a primi autorizare formală, tot timpul liber echipa petrecea curățând mănăstirea rupestră și amenajând zona înconjurătoare. Sute și sute de tone de pământ și pietre au scos băieții manual eliberând biserica, chiliile și pasajele peșterii de dărâmături. În timpul acestor lucrări, ei se confruntau cu o mulțime de fenomene inexplicabile, care mai târziu au devenit cartea de vizită a Țipova.

Toate acestea au contribuit la schimbări interne a membrilor de grup. Treptat, Vladimir Bobracov, un om rațional și destul de conservator (pentru că arheologie este o știință ce se bazează doar pe fapte incontestabile) a început să aibă tot mai multă încredere în instinctele sale, să folosească metode de cercetare semi-mistice. Concluziile sale cu privire la faptul că în Țipova a existat o școală, unde se antrenau ostașii neobișnuiți, învățați de metode de obținere a supraputerilor și perfecționării a trupului, se bazează în mare parte pe niște revelații, deoarece baza factuală pentru aceste afirmații totuși este ipotetică și condiționată. La fel a venit și informația că scopul principal al lui Traian în lupta cu dacii a fost capturarea peșterilor din Țipova pentru a crea propria castă de războinici-vârcolaci. Dar înțelepciunea locului, precum și devotamentul slujitorilor față de ideea înaltă a acestui vechi cult dacic, care au ales moartea decât tradarea credinței, nu a permis împăratului ambițios să reușească.

Anume organizația ”Phoenix” a găsit legătura între peșterile din Țipova și cultul dacic lui Zalmoxis – misterul de a dobândi nemurirea. În mare parte, aceste idei au fost confirmate de renumitul antropolog Mircea Eliade. De exemplu, el scrie că "peștera pe un vârf de munte în religiile antice este locul cel mai tipic unde se ivește esența divină, locul unde, după o perioadă de dispariție, își face apariția salvatorul, zeul sau profetul." Potrivit lui Eliade, în acest caz, peștera reprezintă o altă lume, și pe lângă asta, e un întreg univers, un loc care reprezintă lumea-în-sine. Peștera rituală imitează uneori cerul de noapte. Cu alte cuvinte, este imago mundi - Cosmos în miniatură.

Și totuși abordarea mistică în studiul istoriei a provocat nu numai o discrepanță între membrii echipei ”Phoenix” și reprezentanții metodelor tradiționale de cercetare - istoricilor, arheologilor, muzeografilor, dar și a dezbinat echipa din interior. Bobracov a fost suspendat din funcție, însă nu a putut părăsi locul care a devenit sensul vieții sale. El s-a mutat în satul Popenchi, situat pe malul opus al Nistrului, și a continuat să vie în Țipova pe barca sa. Moartea sa Vladimir a întâlnit-o în timpul uneia dintre aceste treceri – i s-a oprit inima.

Probabil că atunci când vine vorba despre ceva necunoscut, ceva ce nu poți atinge cu mâna, despre misterele pe care oamenii doar încercă să le dezvăluie, este greu să te aștepți la ceva concret. Anume în astfel de cazuri trebuie să strângi cât mai multe fapte și informații din toate sursele disponibile. Și aici faptele științifice sunt de mare valoare, căci servesc un fel de ancore, ajutând cercetătorii să nu se detașeze complet de realitate. Un ajutor mare în familiarizarea cu istoria tezaurului turistic din Țipova din punct de vedere științific am primit de la colaboratorul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Romeo Cemârtan.

Astfel, a povestit el pentru ecology.md, deși legenda despre nunta lui Ștefan cel Mare cu una dintre soțiile sale în mănăstirea Horodișce (așa mănăstirea se numea în perioada medievală) nu a primit încă o dovadă documentară, este o ipoteză de lucru care are o perspectivă rezonabilă pentru confirmare. Cu atât mai mult că alte legende legate de vizitele acestui mare voievod la Țipova și Horodișce, sunt într-adevăr autentice și confirmate de un număr de fapte istorice.

De asemenea există dovezi istorice că aceste locuri au fost populate încă din cele mai vechi timpuri. Pe teritoriul rezervației din Țipova arheologii au găsit fragmentele de ceramică, lucrate manual, datate cu sec. V-IV î.Hr. Acestea seamănă mult cu ceramica găsită în așezările getice din bazinul Nistrului Mijlociu - Saharna, Țahnauți și Țareuca. De asemenea există fragmente datate cu perioada timpurie a culturii getice a sec. VIII-VII î.Hr., care seamănă foarte mult cu fragmentele descoperite în așezarea și necropola din Șoldănești, precum și în centrul cultural din Saharna Mare și Saharna Mică.

Potrivit spuselor lui Romeo Cemârtan, în complexul de la Horodișce au rămas urmele utilizării de cult a peșterilor cu mult timp înainte de creștinism. "Complexul din Horodișce este format din mai multe niveluri locuibile, între care se află cele două terase principale – de sus și de jos - a spus Romeo. – Aici în tăieturile orizontale, dar și verticale a stâncilor putem urmări cele șapte etape de dezvoltare. Unele nișe sculptate la vârful stâncilor greu accesibile, se foloseau în timpul geto-dacilor pentru înmormântare. Arheologii ruși Visoțki și Isaev, care au studiat straturile geologice din Țipova în anii 1980-1990, au găsit aici o necropolă geto-dacică; după tradițiile acestui trib morții au fost arși, iar cenușa se punea în ulcioare de lut, care se instalau în nișe speciale, sculptate în stâncă."

Adepții diferitor metode și abordări de studiu a fenomenului Țipova sunt unanimi în aceea că acest sit unic are o importanță deosebită, conferită de potențialul arheologic și istoric. Acum, Țipova este un centru de pelerinaj și turism. Și, după cum s-a menționat deja, locul în sine este foarte generos și oferă liniște și inspirație oamenilor ce poposesc aici, cât și pace și armonie, sănătate și frumusețe. Și, primind astfel de daruri, să nu uităm că e bine cel puțin să nu-l murdărim, să nu lăsăm dezastru - să nu-i distrugem farmecul, ca și în continuare acest loc pitoresc să existe și să bucure inimile oamenilor.

Ian Corăuș