Rîul Cogîlnic de la Ciuciuleni pînă la Basarabeasca

/ Vizionări: 4522

Река Когыльник

 

Cogîlnicul este al doilea (după Răut) cel mai mare rîu, care izvorăşte pe teritoriul Republicii Moldova. Lungimea acestuia constituie 243 km (conform agenției "Apele Moldovei" ‒ 221 km), din care 125 km se află pe teritoriul Moldovei, iar 118 km pe teritoriul regiunii Odesa din Ucraina. Rîul izvorăşte în apropiere de satul Bursuc, raionul Nisporeni. În locul de unde izvorăşte rîul, în anul 1678, la cererea fiicei sale, Mihai Hîncu a fondat celebra Mănăstire Hîncu. Locul de unde izvorăşte rîul se află în pădurile Codrilor, la o altitudine de 382 m deasupra nivelului mării. Suprafața totală a bazinului este de 3910 de km pătraţi (1.030 km pătraţi se află pe teritoriul Republicii Moldova, iar 2880 de km pătrați pe teritoriul Ucrainei). Pe cursul superior, pînă în orașul Hînceşti, rîul Cogîlnic curge pe un teren deluros accidentat, pe alocuri împădurit, apoi intră în zona Codrilor şi, în cele din urmă, în zona de stepă (Cîmpia Mării Negre). Rîul părăseşte Teritoriul Moldovei lîngă centrul raional Basarabeasca și îşi continuă drumul prin Ucraina, pînă în orașul Tatarbunar, unde se varsă în limanul Sasîc.

Rîul Cogîlnic are cinci afluenți, patru dintre care pe teritoriul Ucrainei. Lățimea albiei rîului variază de la 1 pînă la 3 m, adîmcimea ‒ 0,1-0,3 m, viteza cursului apei ‒ 0,1-0,3 m/sec. În perioada inundaţiilor şi a anotimpurilor ploioase lățimea albiei poate atinge cîţiva zeci de metri, adîncimea ‒ de la 0,5-2,5 m. Cursul mediu al debitului apei constituie 0,29 m³ /sec. Debitul maxim a fost înregistrat în anul 1962 ‒ 6,47 m³ /sec, minimul absolut – 0,006 m³ /sec. a fost înregistrat în anul 1964. Lățimea văii rîului în partea superioară a cursului este de 300-500 m, după satul Gura Galbenă extinzîndu-se foarte mult, ajungînd să măsoare în apropierea satului Bogdanovca Veche ‒ 5 km.

Pe teritoriul Moldovei rîul curge prin patru raioanele: Nisporeni, Hîncești, Cimișlia și Basarabeasca. Cogîlnicul formează 5 lacuri de acumulare, de-a lungul lui fiind situate aproximativ 100 de lacuri. Cea mai mare parte a albiei rîului este formată din soluri argiloase-nisipoase tipice pentru sudul țării. Numai pe cursul său superior apele Cogîlnicului sînt limpezi, pe cursul mijlociu şi cel inferior însă apele capătă o culoare gălbuie și nu mai sînt străvezii.

Am început călătoria noastră de-a lungul Cogîlnicului sus de satul Ciuciuleni, raionul Hînceşti. Acest lucru este legat de faptul că din locul de unde izvorăşte rîul, din Codri, el curge prin locuri greu de trecut cu culmi şi pante abrupte, inaccesibile pentru autovehicule.

În imediata apropiere de marginea pădurii am descoperit primul lac de acumulare, mărginit din două părţi de pădure, iar pe malul lui a fost ridicată o casă de odihnă. Coborînd de-a lungul cursului apei, am descoperit mai multe lacuri de acumulare, toate private, împrejmuite și inaccesibile pentru vizitatori.

Cu mare greu, purtînd lungi negocieri cu paza am reușit să obținem permisiunea de a fotografia de pe barajul celui mai mare lac de acumulare. Mai departe rîul se rupe la libertate şi curge prin lunca inundabilă, unde cresc plopi și sălcii bătrîne.

Iar deja în satul Ciuciuleni ne-am pomenit pe malul ultimului lac de acumulare care le serveşte locuitorilor satului drept loc de odihnă. De menţionat că anume în împrejurimile acestui sat, de-a lungul rîului, am întîlnit cele mai frumoase peisaje: păduri, lunci inundabile, vîlcele, vegetație de luncă foarte bogată, o mare varietate de păsări. Albia rîului este aici relativ plată, ceea ce e legat de gradientul mare al înălțimilor pe cursul superior (Bursuc ‒ 382 m deasupra nivelului mării, Ciuciuleni ‒ 192 m deasupra nivelului mării).

După ce am părăsit satul Ciuciuleni, am trecut printr-o serie de sate din raionul Hînceşti:Drăguşeni, Bobeica, Dahnovici, Stolniceni, Logăneşti. Aici, valea rîului se extinde treptat, din dreapta fiind împrejmuită de dealuri împădurite, nu foarte înalte. În multe locuri peste rîu sînt numeroase poduri, de la cele din piatră pînă la cele din beton şi metal. De-a lungul rîului am văzut turme de vaci care păşteau. Apropiindu-ne de orașul Hînceşti am observat că peisajul a devenit mai uniform, valea rîului lărgindu-se şi mai mult. Rîul traversează orașul Hîncești de la nord spre sud, curgînd pe sub cîteva poduri capitale. Și trebuie să spunem că pentru prima dată ne-am confruntat cu asemenea gunoişti, în special, sub poduri, dar şi apa aici și-a pierdut limpezimea și a devenit tulbure. Nu-şi protejează locuitorii Hînceștilor rîul lor.

Odată ce scăpă din oraș, rîul intră pe teritoriul raionului Cimișlia în apropiere de satul Gura Galbenei. Aici valea rîului s-a extins considerabil, dar şi albia râului, de asemenea, atingînd pe alocuri la lățimea de 7-10 m. Pe drum am dat de niște poduri vechi și foarte pitorești peste rîu, inclusiv şi din lemn. Prin împrejurimile satului Valea Perjei valea rîului s-a extins pînă la cîţiva kilometri. Aici de-a lungul rîului se întinde un cîmp imens cu grîu, care se coace. Turmele care pasc de-a lungul malurilor înviorează şi mai mult peisajul. Totuşi întinderile de stepe nu sînt prea familiare pentru acei care au crescut printre Codrii din centrul țării sau toltrele de la nord, trebuie să te obişnuieşti cu aceste spații deschise și să te pătrunzi de frumuseţea lor cu totul specială.

Dar iată că ne-am apropiat de oraşul Cimişlia și ne-am oprit lîngă primul pod peste rîu. Aici Cogîlnicul formează un mic lac. Primul lucru pe care l-am observat a fost culoarea apei de un gri-murdar şi gunoaiele de pe maluri. Este evident că nici aici orăşenii nu preţuiesc rîul, pe care se află orașul.

Trecînd de Cimişlia, ne-am apropiat de satul Bogdanovca Veche, anume aici valea rîului este deosebit de largă, atingînd nu mai puţin de 4-5 km. Următorul sat, Sadaclia, de-a lungul căruia curge rîul, se află deja în raionul Basarabeasca. Valea rîului este aici, de asemenea, foarte largă, dar şi albia rîului se adînceşte. Pe ambele maluri ale rîului se întind cîmpii cu o vegetație de stepă deasă, amintind de un covor presărat cu flori. Nimic nu întunecă orizontul, în jur se deschid depărtări cu adevărat de necuprins. Rîul e acoperit, pe alocuri, cu stuf. Tot aici am văzut şi un prim pescar și chiar am ţinut în mîini captura lui – un mic crap de mlaștină. Ne-a bucurat acest lucru, căci acest lucru, înseamnă că rîul este viu. Mai departe Cogîlnicul curge de-a lungul satelor Carabetovca şi Iordanovca. Aici, albia rîului este, de asemenea, destul de largă, pe alocuri ajungînd pînă la 7-8 m. În preajma frumosului sat Abaclia rîul face cîteva meandre.

Și, în sfîrșit, ne apropiem de punctul final al călătoriei noastre, orașul Basarabeasca. Aici peste rîu au fost construite cîteva poduri mari, capitale, ultimul dintre acestea, fiind de cale ferată. Cît nu e de straniu, dar în raza orașului Cogîlnicul este relativ curat, nu am observat aici nici maluri pline cu gunoaie, poate pentru că acesta este un oraș de graniţă?

În albumul nostru foto, în afară de rîul propriu-zis, veți găsi mai multe peisaje riverane cu drumuri de-a lungul rîului şi cîteva schiţe de portret. Încheiem aici încă o odisee riverană de-a noastră.

Река Когыльник

Река Когыльник

 

Sursa