Rosî – prima aşezare ecologică din Belarus (+Video)

Locuitorii acestei aşezări, construiesc "cuiburi de familie"din paie, în speranţa că în ele vor trăi mai mult de o generaţie de moştenitori. Cu toate acestea, au de gînd să regleze situaţia demografică locală fără ajutorul medicinii oficiale. În aşezarea Rosî, situată în Pădurea Nalibok, s-au stabilit foştii cetăţeni ai oraşului Minsk, care au decis să schimbe agitaţia urbană pe ciripitul păsărilor şi aerul curat, departe de avantajele civilizaţiei moderne.

În schimbul periuţelor de dinţi, coloniştii folosesc beţigaşe de ienupăr, merg cu picioarele desculţe şi nu se tem de şerpi, însă ei nu intenţionează să acţioneze în rolul sihaştrilor moderni şi din cînd în cînd organizează zile de primire pentru vizitatori. La una dintre ele şi a fost corespondentul ziarului republican "Zviazda".

Primii colonişti au sosit aici cu şase ani în urmă. Astăzi, în Rosî, aşezare construită în apropierea satului în dispariţie Petrusovşcina, trăiesc 50 de locuitori. Stăpînii a 10 case nu-şi părăsesc locuinţele nici în timp de iarnă.

Moşierii locali se bazează pe forţele proprii. Pentru construcţii, ei folosesc materiale ecologice curate: paie, lut şi nisip. Conform tradiţiei rezidenţilor locali, gospodăriile sunt înconjurate de garduri, însă în locul lor în aşezare cresc garduri vii. După cum explică coloniştii, gardul viu formează un microclimat bun, oferă energie pozitivă şi iarna protejează casa de troiene.

Paia nu este doar materialul de construcţie de bază. Ea, de asemenea, stă la baza agriculturii locale. Aceasta înlocuieşte coloniştilor şi plugul şi produsele chimice. Aici, este larg răspîndită metoda lui Kurdiumov. Vechii locuitori ne spun că deocamdată încă nu au obţinut recolte record, dar dintr-un sac de cartofi de sămînţă, se recoltă opt.

Paia este baza bunăstării locale. Cu toate acestea, nu toţi obţin astfel de recolte. Pentru începători este dificil de a combate buruienile din solul umed şi dens, numai cu ajutorul paielor şi metodelor foarte prietenoase pentru mediul înconjurător. Ei susţin, că este mult mai uşor să obţii un teren pentru construcţii, decît să creşti roadă în mod ecologic, suficient, pentru supravieţuirea familiei.

În Rosî, trăiesc oamenii de diferite profesii şi ideologii. Ei nu au negociat nişte reguli de pensiune, obligatorii pentru toţi moşierii. Dar, s-a dovedit că mai mulţi dintre ei nu mănîncă carne, nu fumează şi nu beau. Şi la sigur, că printre colonişti nu sunt trîntori sau paraziţi.

Localnicii din regiune, pe la spate, numesc coloniştii sectanţi. De fapt, nu este vorba de o sectă organizată, dar toţi coloniştii au fost entuziasmaţi de cărţile lui V.Megre despre Anastasia. Toţi sunt uniţi de ideea unei moşii existentă în armonie cu natura.

Din binecuvîntările civilizaţiei moderne, aşezarea are energie electrică trasă gratuit de către autorităţile locale, anul trecut. Încă mai lipsesc şcoala, punctul medical şi alte atribute ale civilizaţiei. Coloniştii se folosesc de maşini şi de telefoane mobile, dar nu se uita la TV, fără de care nu-şi văd capul de treburi.

Pămîntul este sursa de existenţă a coloniştilor, deşi puţini dintre ei, pot afirma că se hrănesc exclusiv din el. Bărbaţii se ocupă care şi cu ce poate, dar femeile locale nu merg la serviciu, oferind tot timpul educaţiei copiilor şi muncii agricole pe teren.

Coloniştii cred cu sinceritate că drumul ales de ei este unicul posibil. În opinia lor, civilizaţia urbană nu şi-a justificat existenţa şi se poate supravieţui doar prin revenirea la originea de bază. "Ne dorim ca copiii noştri să trăiască în aer liber, să zburde în rouă şi să consume alimente naturale", - spun ei.

Autor: Alex Norkin 

Sursa: facepla.net