Să vorbim despre un produs-criminal, căruia i se face reclamă în mod activ și este utilizat aproape peste tot

Este vorba despre uleiul rafinat. Fără emoții. Doar fapte.

Metoda de fabricare:

1. Extragere. Peste semințele de floarea-soarelui este turnat un solvent petrochimic (de obicei hexan). Internetul vă va ajuta să aflați cu ușurință mai multe despre acest narcotic-solvent otrăvitor. În ciuda întregii evaporări, hexanul rămîne în ulei.

2. Rafinare. Îndepărtarea tuturor substanțelor nutritive pentru care are sens să fie cultivate semințele pentru ulei: lecitină, clorofilă, vitamina E și minerale.

3. Curățare. Expunerea la o soluție alcalină.

4. Decolorare. Cu pămînt diatomic. Sau cu abur sub vacuum.

5. Filtrare. Aici uleiul pierde carotenul și alte reziduuri de substanțe folositoare.

6. Dezodorizare. Îndepărtarea substanțelor aromatice prin rularea aburului sub vacuum.

Și iată acesta este îmbuteliat și numit ulei. Să nu mai vorbim despre trucurile marketologilor care încearcă să bage aceasta populației

În procesul unei astfel de „curățări”, are loc ruperea și răsucirea moleculelor acizilor grași, ceea ce duce la crearea de molecule-ciudățenii - acizi grași trans sau grăsimi trans. Uleiurile rafinate conțin pînă la 25% de grăsimi trans! Aceste substanțe nu există în natură! De aceea, organismul nu știe cum să le facă față și nu le poate scoate afară. Pe parcursul anilor, acestea se adună și creează mari probleme proprietarului organismului: grăsimile trans sînt extrem de toxice și duc la consecințe grave - stres, ateroscleroză, ischemie, boli de inimă, cancer, perturbări hormonale (de exemplu, obezitate) etc.

Și atunci spunem – bolile au întinerit. Totul este simplu!

De ce multor oameni „nu le place mirosul” uleiului nerafinat? Din păcate, noi ne-am dezobișnuit cu aromele naturale. Aromele chimice au înlocuit complet mirosurile naturale.

Acest lucru este înfricoșător. Este ca ... în filmele despre viitorul tehnogen, în care aroma ierbii se numește putoare, mirosul de ploaie - mucegai, iar lumina soarelui - iluminare instabilă dăunătoare.

PE CE ULEI PUTEM PRĂJI FĂRĂ A FI DĂUNĂTOR?

Din păcate, nu există prăjitură în ulei complet inofensivă. Dar faptul că există uleiuri mai puțin dăunătoare la prăjire - este adevărat. Și acum să vedem care sînt aceste uleiuri.

ULEIUL DE COCOS

Pe primul loc se află uleiul de cocos comestibil. Acesta este singurul ulei care nu se distruge și nu devine toxic atunci cînd este încălzit. El este format aproape 90% din acizi grași saturați de origine vegetală. Din această cauză, el poate rezista la temperaturi de pînă la 350 de grade, deci el poate fi poate fi folosit la prăjire chiar și atunci cînd coaceți bucatele preferate. Dar acest ulei are un minus - nu este ieftin. Dacă aceasta nu este o problemă pentru dvs., atunci îl puteți cumpăra cu încredere și să prăjiți tot ce vreți în el. Apropo, el este folosit nu numai pentru coacere, ci și pentru prepararea oricăror feluri de mîncare caldă.

ULEIUL DE SEMINȚE DE STRUGURI

Datorită conținutului ridicat de acid oleic și conținutului scăzut de acid gras omega-3, uleiul de struguri este foarte rezistent la căldură (punctul de ”fum” al acestui ulei este de 216 grade) și, de aceea el poate fi utilizat pentru prăjirea sau coacerea în cuptor (la temperatura specificată, nu mai mult).

ULEIUL DE MĂSLINE

Următorul ulei în care poți să prăjești este uleiul de măsline. Datorită faptului că uleiul de măsline este alcătuit 76% din acizi grași mononesaturați, el este considerat unul dintre cele mai sigure uleiuri care pot fi utilizate la prăjire.