Săculeț obișnuit, ucigaș neobișnuit!
O seară fermecătoare de vară. Ne odihnim în sînul naturii. Undeva înflorește teiul și aroma lui cuprinde împrejurimile.
Avem un pateu cumpărat de la un magazin din sat. Deschidem ambalajul de plastic transparent. Mîncăm conținutul lui delicios.
Ar fi trist să lăsăm în urmă munți de gunoi, afectînd acest farmec al Naturii.
La gunoiște, săculețul ușor de plastic este transportat de vînt în rezervoare de apă. Iar de acolo, cu fluxul de apă, nimerește în mări și oceane. Produsele din polietilenă, în special ambalajele, sacoșele, sticlele de plastic, provoacă daune uriașe viețuitoarelor marine. Balenele și delfinii înghit pachetele și își înfundă stomacul. Animalele mor de foame. Viețuitoarele mai mici se încurcă în pungile de plastic și mor. Doar pachetele în apă sînt chiar mai puțin vizibile decît în aer.
Eu personal tare am vrut să opresc acest proces.
Din păcate, este destul de dificil să găsim companii apropiate de casă pentru prelucrarea polietilenei și a plasticului, în special persoanelor din zonele rurale. Dacă vor fi susținuți entuziaștii și va fi îmbunătățită și extinsă rețeaua acestor întreprinderi, atunci, în cele din urmă, totul va fi bine.
În sectorul privat, oamenii ard gunoiul din polietilenă în propriile grădini. Aceasta este o alegere foarte periculoasă. La arderea polietilenei, se produce dioxină, un cancerigen foarte toxic, fără miros și fără fum. Ea se acumulează în sol și cauzează cancer și infertilitate.
Calea de ieșire din această situație este de a reduce consumul mărfurilor ambalate în polietilenă, iar săculețul cumpărat să fie utilizat cît mai mult timp posibil. Dar, din păcate, produsele din polietilenă se rup repede.
Există o modalitate temporară de a preveni împrăștierea de vînt a produselor din polietilenă – o sticlă obișnuită de un litru și jumătate. De îndată ce săculețul de plastic se uzează într-atît încît nu mai poate fi folosit, îl băgăm într-o sticlă și neapărat îl tasăm. Astfel, sticlele umplute cu pungi de plastic vor rămîne la depozitul de deșeuri pînă cînd se vor descompune complet, peste 500 de ani.
În acest mod vom salva marea de demonul de polietilenă.
Încercați, e posibil!
Autor: Anna Koneașkina
182