Sănătatea perfectă la copiii nevaccinați

Pediatru Francoise Berthoud (Elveția)

În aprilie 2009 am fost invitată să țin un discurs la o conferință consacrată vaccinării. Din discursurile anterioare am înțeles clar că cel mai bun lucru este să fii cât mai departe de vaccinuri. Eu pur și simplu nu știu ce altceva se poate face pentru a garanta viața și sănătatea.

Ca medic pediatru, am vorbit mult cu părinții care aveau nevoie să-și exprime temerile lor cu privire la maladii și vaccinări. Împreună găseam cea mai buna soluție pentru copiii lor. Unii au ales să nu se vaccineze deloc. Alții nu au putut scăpa de frica față de maladii, mai ales tetanos. În aceste cazuri, am amânat vaccinarea pe un termen lung cât mai mult posibil și am recurs la protecția și "curățirea organismului cu nosode.

Am lucrat în Elveția unde vaccinarea nu este impusă prin lege, există doar o presiune socială mare. În Franța patru vaccinuri sunt obligatorii (din fericire, vaccinul BCG a fost anulat în 2007, celelalte trei au rămas - difterie, tetanos și poliomielita).

Am un motiv pentru a vorbi despre starea perfectă a copiilor nevaccinați, reieșind din experiența medicală personală, acumulând sugestiile pacienților de-a lungul anilor. De exemplu:

"Copilul meu a început să tușească imediat după vaccinare".
"El are mereu dureri de urechi după vaccinare".
" Fiica mea de șaisprezece nu a fost vaccinată niciodată. Ea aproape că niciodată nu a fost bolnavă. Și dacă se întâmplă să fie bolnavă, atunci boala decurge nu mai mult de două zile".
" Copilul vecinului a fost vaccinat cum se cuvine. El este mereu bolnav și primește antibiotice".

După cum s-a dovedit, aceleași observații apar din nou și din nou în întreaga lume.

În Germania un cercetător a scris: "În partea de est a Berlinului, înainte de căderea Zidului, am observat mai puține alergii decât în partea de vest. Populația de Est a fost mai săracă, mai aproape de natură și mai puțin vaccinată". Prea multă igienă nu este întotdeauna bine. Așa cum a spus David Strachan, cercetător și fondator al " ipotezei igienice"- microbii de fiecare zi ne dă această existență.

În SUA se observă în prezent un nivel de neconceput de înalt de autism - 1 la 100. Însă la copii, dintre care majoritatea s-au născut la domiciliu și nu au fost supuși la vaccinare, nu este nici un caz de autism si alergii sunt extrem de rare.

În Australia din 1942 , 85 de copii abandonați de părinți nu au primit vaccinare, nu au luat medicamente și nu au fost supuși la nici o intervenție chirurgicală. Mulți dintre acești copii au moștenit o sănătate precară, pentru că mamele lor au fost bolnave și au suferit de subnutriție. În ciuda acestui fapt, precum și faptului că nu au fost alăptați și nu au avut bucuria de comunicare normală cu mama, ei au reușit să crească copiii puternici și sine-stătători.

Două studii efectuate în Noua Zeelandă în 1992 și 1995 arată că copiii nevaccinați, cu siguranță, au mai puține alergii, mai puține cazuri de otită ( inflamație la urechi), amigdalită, răceli, epilepsie și sindrom de ADND.

În Japonia, în anii 1975-1980, s-a decis să facă prima vaccinare la vârsta de doi ani, în loc de două luni. Motivul pentru această decizie a fost descoperirea legăturii dintre vaccinuri și SMSS ( sindromul morții subite la sugari) Din păcate, pentru copiii și părinții lor, planul de vaccinare japonez a fost din nou "normalizat" în pofida faptului că sistemul imunitar la doi ani este mult mai rezistent decât la două luni.

Concluzia trasă din vaccinare

Ca un medic pediatru conștiincios și grijuliu, plin de compasiune, pot ajunge doar la o concluzie. Copiii nevaccinați au cu siguranță mai multe șanse să se bucure de o sănătate excelentă. Orice vaccinare reduce aceste șanse.