Şcoala de Permacultură în Kenya. Povestea fondatorului Peter (Partea 2)

Peter este un tânăr african zâmbitor, care a crescut într-o familie foarte săracă de fermieri, şi ştie din prima mână despre sărăcia şi foametea. Tatăl său a visat ca Piter să facă studiile superioare, iar mama, ca el să rămână un ţăran simplu. Piter a îmbinat una cu alta, devenind un savant agrarian , profund îngrijorat de soarta ţării şi a poporului.

Ne-am întâlnit şi am devenit prieteni în Germania, aşezarea ecologică "Ziben Linden", unde Piter a venit să studieze experienţa construirii unei comunităţii durabile. (Continuare) 

- Oare la dvs. situaţia e stabilă? Dacă oamenii îndură foamea?

- Mă refer la instabilitatea politică. La noi, cel puţin, nu este război.

- Şi în alte ţări?

- Desigur. Şi în legătură cu refugiaţii, din nou, apare o mare problemă legată de alimente care nu sunt suficiente chiar şi pentru noi. Prin urmare, între localnicii şi refugiaţii izbucnesc conflicte. Din cauza terenului, apei şi păşunilor. Refugiaţii deseori vin cu animalele de companie care au nevoie de păşunat. Iar atunci când în aceeaşi zonă pasc mai multe animale erbivore, nu ajunge iarbă şi solul degradează.

Dar asta nu e tot. O mare problemă constă în faptul că perioadele uscate devin din ce în ce mai lungi şi cele ploioase mai scurte. Anterior, toată lumea ştia că atunci când se apropie sezonul ploios, a venit timpul să se pregătească solul şi să se semene. Iar acum nu ştim când vor veni ploile. În ultimele trei sau patru ani ploile au fost foarte puţine.

În Kenya, întotdeauna au fost două perioade ploioase pe an: cea lungă şi cea scurtă. Perioada lungă se începea în luna martie şi, uneori, durează până în iunie. Cea scurtă a fost din octombrie până în decembrie. Ploile au fost suficiente. Acum, aceste perioade s-au redus în mod semnificativ şi, uneori, ploaia nu cade deloc.

- Acest lucru este legat de schimbările climatice?

- Unii oameni cred că este de vină încălzirea globală, alţii - defrişările. Şi eu, de asemenea, ştiu, cu siguranţă, că atunci când se taie pădurea, apa devine mai puţină.

- Anterior, au existat mai multe păduri?

- Mult mai multe. În plus, guvernul oferă o mulţime de terenuri forestiere pentru agricultură. Acestea sunt purificate de copaci şi arate.

- În pădure culturile cresc mai uşor?

- Desigur! Sunt mai multe ploi. Nu putem compara cu spaţiile deschise.

- De ce atunci nu se plantează copacii în câmpul deschis?

- Este strict necesar să le plantăm! Aceasta este ideea noastră: să convingem oamenii de necesitatea plantării copacilor şi restabilirii fertilităţii solului. Acestea sunt componentele de permacultură. În plus, este necesar să ne întoarcem la plantări mixte şi să restabilim fondul semincier de soiuri de plante locale.

- Munca dvs. este sprijinită de guvern?

- Nu. Guvernul nu este familiarizat cu permacultura şi are încredere în metodele moderne. Dar ei nu pot vedea tablou în ansamblu: permacultura oferă stabilitate şi reface natura, elimină dependenţa de îngrăşăminte şi pesticide importate. În organizaţia noastră, noi vedem, în mod clar, diferenţa între agricultorii, care folosesc principiile de permacultură, şi cei, care sunt adepţi ai metodelor moderne. La primii, recoltă este întotdeauna: dacă o cultură se pierde, mai rămâne alta. La ai doilea poate fi pierdută complet toată roada, şi nu rămâne nimic.

Ca exemplu simplu putem prezenta plantarea mixtă de porumb şi fasole. Leguminoasele sunt cunoscute pentru faptul că îmbogăţesc solul cu azot şi, prin urmare, aceste două culturi au fost plantate împreună mereu. Dar dacă vom planta numai porumb, atunci este necesar să aplicăm îngrăşăminte de azot.

La cursurile noastre noi învăţăm fermierii cum ei să îmbunătăţească fertilitatea solului, cum să facă compost, cum să folosească în mod corespunzător asolamentul culturilor şi multe altele. În plus, le explicăm sistemele de plantări mixte ale arborilor şi culturilor agricole (plantări agroforestiere).

- Aşa cum am înţeles, pentru a alimenta ţara, nu este necesar de atât de mult. Mai mult de toate aveţi nevoie de cunoştinţe şi de seminţe ale soiurilor locale. Cu sprijinul funcţionarilor a face acest lucru nu ar fi atât de dificil. Dar se dovedeşte că interesele oamenilor simpli nu le preocupă.

- Există încă un detaliu. Porumbul este achiziţionat în străinătate şi provine din soiuri OMG (organisme modificate genetic). Utilizarea acestor seminţe pentru semănat este interzisă, ele pot fi folosite doar pentru mâncare. Dar mulţi fermieri, din greşeală, le seamănă şi rămân fără roadă (în seminţele celor mai multe soiuri de OMG-uri sunt introduse aşa-numitele gene-terminatore, care împiedică germinarea lor - FL). Atunci când sunt cumpărate seminţele speciale OMG, destinate semănatului, ele pot modifica în mod esenţial soiurile locale, cultivate pe câmpii adiacente.

- Dar Centrul de Permacultură îşi propune ca scop să schimbe situaţia?

- Pur şi simplu, eu având în vedere mai multe exemple m-am convins că metodele de predare în şcolile agricole moderne nu conduc la un rezultat pozitiv. Şi cu timpul am găsit o alternativă: urmărirea principiilor de permacultură. După aceea am organizat acest centru.

- Şi există deja exemple de succes la ferme care utilizează tehnicile de permacultură?

- Da! Avem aproximativ 800 de ferme mici reuşite.

- De ce ceilalţi nu preiau metodele lor?

- Noi nu avem posibilitatea de a instrui toată lumea. Ţara are aproximativ două milioane de agricultori.

- Şi care este mărimea medie a terenurilor?

- De la unu până la zece hectare.

- Deci este suficient pentru a se hrăni şi a livra surplusurile pe piaţă. Şi anterior ţara a avut suficiente produse alimentare?

- Desigur. Au fost multe produse şi preţurile lor au fost joase. Dar apoi a venit ideea monoculturii. La prima vedere este mult mai uşoară şi mai profitabilă.

- Când s-a întâmplat acest lucru?

- Începând cu anul 1975.

- Şi acest lucru este asociat cu sosirea corporaţiilor internaţionale?

- Da. A fost o promovare mare la radio şi televiziune, au fost create zonele speciale de demonstraţie, situate în imediata apropiere ale satelor, şi în cadrul lor reprezentanţii corporaţiilor au arătat cât este de uşor să se crească culturile. Mulţi fermieri apoi au falimentat şi au vândut parcelele lor proprietarilor funciari mari. Astfel au fost înfiinţate agrofirme.

- Toate acestea, după cum am înţeles, sunt legate de politică?

- Desigur. De exemplu, în 2007-2008, am avut alegeri prezidenţiale. În unele locuri între suporterii celor două partide a izbucnit un război adevărat, care a cauzat moartea 1300 de persoane, 600 de mii au fost alungate de pe terenurile lor. În jurul pământ ului se desfăşoară o luptă mare.

- Clar. Şi ultima întrebare: câteva cuvinte despre istoria ta personală?

- M-am născut şi am crescut la o fermă mică cu o suprafaţă de aproximativ un hectar. În familie am fost zeci copii. Tatăl meu a folosit metodele tradiţionale şi am văzut cum au fost colectate şi stocate până la următoarea recoltă seminţele celor mai bune plante. Am văzut, dar nu am acordat nici o importanţă acestui lucru. Am conştientizat totul mult mai târziu.

- Aţi întreţinut animale?

- Da. După recoltă, pe câmpii întotdeauna au păscut animalele. Aproximativ o lună, mâncând reziduuri vegetale şi fertilizând solul. Apoi ele au fost întoarse la păşuni, iar câmpiile au fost arate cu plug.

- Ce fel de animale aţi avut?

- În diferite timpuri au fost vaci, capre, găini. Şi am mai crescut iepuri.

- Ce s-a întâmplat cu terenul dvs. în prezent?

- Acesta a fost împărţit în patru, deoarece am patru fraţi. Aşa că am un sfert de hectar acolo. Pentru aplicarea deplină a metodelor de permacultură, desigur, nu este suficient. Şi mai există o problemă: terenurile sunt împărţite în mod constant. În Kenya locuiesc patruzeci şi două de popoare care vorbesc limbi diferite. Dar asta e altă poveste ...

Autor: Fedor Lazutin
Ecovillage "Ziben Linden", Germania, august 2011

Completări şi comentarii la articol pot fi trimise: fedor-kovcheg@yandex.ru

P. S. Peter s-a bucurat mult când a aflat că am scris un articol despre el şi intenţionez să-l postez pe Internet. De fapt, am fost primul cetăţean rus, cu care el s-a întâlnit în viaţa lui. Despre Rusia, cunoaşte puţin, dar, la fel ca şi toţi africanii, cu care am avut posibilitatea să comunic, are o atitudine foarte binevoitoare. El a fost de acord cu plasarea contactelor lui. Iată-le:

Organizaţia: MOOF.AFRICA
Director: Peter Murage
Tel. +254 (0) 733664103
E-mail: moofafrica@todays.co.ke

Sursa: eco-kovcheg.ru