Secvenţe din programul radio

Secvenţe din programul radio "Iluminare" nr.12: Probleme conceptuale ale învăţământului public

Efimov V. A.: Recent s-a început un nou an şcolar în învăţământul secundar şi superior. Începutul lui este însoţit de disputele interminabile cu privire la reforma învăţământului public. Pentru acest experiment, efectuat cu scopul prelungirii învăţîmântului secundar până la doisprezece ani, au fost cheltuite 135 de milioane de ruble. În versiune nouă acesta va continua pentru elevii din o mie şi jumătate de şcoli din 76 regiuni ale Rusiei. Oare căutarea schimbărilor, necesitatea cărora nu reprezintă nici o îndoială, se dezvoltă în direcţia cuvenită, deorece cadrele noastre nu posedă elemente de bază elementare ale guvernării sociale utile.

A.V.: Victor A., În ce rezidă, după opinia dvs., cauza principală a reformei învăţământului public?

Efimov V.A.: La începutul secolului XXI, omenirea a intrat într-o fază principial nouă de dezvoltare, atunci când perioada de schimbare invariabilă a generaţiilor (25 de ani), s-a egalat cu perioada de diminuare constantă a schimbării tehnologiilor dominante pe Pământ. Într-un program ne-am oprit asupra explicaţiilor acestei perioade şi am numit-o perioada de schimbare a logicii comportamentului social. Cândva toporul de piatră a dominat timp de milenii, motorul cu aburi - timp de secole, iar astăzi japonezii susţin, că pentru a păstra avantajele competitive, tehnologiile trebuie să fie actualizate radical la fiecare 5-10 ani, adică în mod repetat pe durata de viaţă a unei generaţii. Aici se află o provocare radical nouă pentru sistemul de învăţământ al secolului XXI. Anterior, a fost posibil de a oferi elevilor o anumită sumă de cunoştinţe şi să fii sigur că le va ajunge pentru tot restul vieţii lor, în care nu s-a petrecut nici un fel de schimbare. Acum este imposibil în principiu. Prin urmare, este necesar să schimbăm vectorul obiectivului învăţământului public: de la pedagogia codificată factologică trebuie să trecem la pedagogia metodologică, capabilă să dezvolte metodologia şi abilităţi pentru însuşirea cunoştinţelor noi. Adaptarea informaţiilor la locul de muncă ar trebui să fie încredinţată persoanei celei mai competente din punct de vedere metodologic. Ar trebui să fie creat un sistem naţional unic de perfecţionare profesională, care să acopere toate grupele de vârstă de la copilarie la limita de vârstă, să fie la fel de accesibil pentru persoanele din toate păturile societăţii noastre.

A.V.: Am înţeles corect, că prelungirea duratei de şcolarizare pînă la 12 ani, în principiu, nu va schimba nimic?

Efimiv V.A.: Aveţi absolută dreptate. A venit timpul să trecem de la speranţa la o schimbarea cantitativă simplă la o schimbare calitativă, iar durata formării şcolare de bază să fie redusă la 8-9 ani. Mai presus de toate, trebuie să reţinem că boomul de informaţii, cu care se confruntă umanitatea, duce la eşecul educaţiei extensive, încercând să ţină pasul cu volumul repetat de informaţii tot mai mare. Programul şcolar şi, prin urmare, copiii devin insuportabil de supraîncărcaţi. Nu există nici o dezvoltare viitoare.

AV: Pe ce crezi, ar trebui să fie direcţionată pedagogia de tip nou - pedagogia metodologică?

VA: Nici una din propunerile privind reforma învăţământului public nu afectează metodologia sa, partea esenţială a conţinutului. Între timp, un sistem de învăţământ obligatoriu pentru toţi ar trebui să pună obiective de învăţare radical diferite. Omul, în primul rând, este tipul de dezvoltare a psihicului. Formarea tipului de sistem al psihicului uman rezonabil ar trebui să fie pusă la baza pedagogiei metodologice. Este necesar ca în procesul de învăţare să fie dată, în primul rând, o înţelegere clară a caracteristicilor de tip animalier a psihicului, psihicului de biorobot zombi şi de demon. Cunoştinţele ar trebui să fie clasificate doar ca o anexă specială pentru tipul de sistem al psihicului. Un răufăcător inteligent, bine instruit, ar putea fi social mult mai periculos decât un semidoct (Om care are cunostinţe puţine şi superficiale, dar se crede cult - trad.). Dar toate eforturile ale profesorilor în cele din urmă vor fi reduse la zero, dacă studenţii nu ar înţelege că alcoolul este o armă genetică. Persoana care abuzează de alcool este mai periculoasă pentru societate, dacă are un statut de învăţământ social înalt. Ar trebui de remarcat că această misiune a sistemului de educaţie este împărtăşită şi de către preşedintele nostru V.V. Putin. Într-un discurs, ţinut la 2 octombrie, faţă de profesorii şi elevii din şcoala din satul Kostrovo, regiunea Moscova, dumnealui a spus: “Educaţia este doar un set de cunoştinţe, aceasta este o viziune asupra lumii care dă copiilor idei despre viaţă, despre bine şi rău”. Din acest motiv, educaţia universală ar trebui să ofere următoarele competenţe:

-Abilitatea de a diferenţia, adică de a alege din gama largă un set de informaţii utile şi importante pe fondal mai puţin important şi inutil, acum dominant în mass-media.

-Capacitatea de a percepe în mod integral, mozaic fenomenele de viaţă reciproce şi înterdependente.

-Capacitatea de a distinge binele şi răul, de a conştiintiza metodele moderne de gestionare egregorială a matriei, de zombare şi de subminare a potenţialului genetic al poporului.

-Capacitatea de a rezista conştient la eroziunea resurselor genetice şi transformarea oamenilor în zombi bioroboţi, la nivel ideologic, de a rezista la armele genetice (alcool, tutun, droguri, dependenţa de calculator şi televizor, tipuri speciale de muzică).

-Capacitatea de a forma priorităţile scopurilor şi vectorul obiectivelor de gestionare a proceselor sociale şi private din domeniile specifice.

-Capacitatea de a distinge apartenenţa oricăror mijloace private şi a factorilor de impact asupra societăţii la o prioritate sau altă a mijloacelor de administrare asupra bunurilor, mijloacelor de conducere a vieţii şi morţii în societate (prioritate metodologică, cronologică, ideologică, economică, militară şi genocidă).

A.V.: Şi ce abilităţi practice ar trebui, în opinia dumneavoastră, să fie predate la şcoală?

Efimov V.A.: Şcoala trebuie să insufle un nivel ridicat de abilităţi senzoriale. La noi rămân nerevendicată o gamă largă de capabilităţi ale simţurilor noastre şi a creierului. În schimb, noi dezvoltăm tot felul de dispozitive protectice pentru ei. Educaţia de bază ar trebuie să conţină lectura rapidă, capacitatea de a citi o carte în tempoul de paginare, de a folosiţi tastatura pentru prelucrarea informaţiilor după metodă oarbă cu două degete. Educaţia ar trebui să ofere competenţe şi metode de relaxare şi suport psihologic, de concentrare a gândurilor, în caz contrar, capacitatea de a învăţa se reduce foarte mult. Aveţi nevoie de o înţelegere practică a oportunităţilor şi modalităţilor de expunere umană la opere de artă, mass-media, muzică, etc, precum şi cine şi cum utilizează aceste efecte asupra societăţii şi în ce scopuri.