Secvenţe din programul radio «Iluminare» nr.20: Strategia de dezvoltare a Rusiei (+ Audio)

Secvenţe din programul radio "Iluminare" nr.20: Strategia de dezvoltare a Rusiei (+ Audio)

AV: Subiectul nostru de astăzi este "Strategia de dezvoltare a Rusiei.” De ce credeţi că acest subiect este atât de relevant pentru ziua de azi?

VA: Rusia se află într-o situaţie paradoxală. În comparaţie cu Japonia, China, conglomeratul euro-american, avem un potenţial incomparabil mai bogat de resurse naturale (gaze naturale, lemn, petrol, aur, etc.), cel mai înalt nivel de educaţie a populaţiei din lume, un potenţial intelectual şi administrativ puternic, iar marea majoritatea poporului nostru duce o viaţă mizerabilă. China în ultimii 10 ani a dublat produsul său intern brut, Rusia l-a redus aproape de două ori.

Aceste paradoxuri în toate sferele societăţii ne denotă nu unele greşeli individuale, ci o criză sistemică, defectele în mentalitatea noastră şi lipsa de strategie clară de dezvoltare.

Acesta este cazul, despre care a spus odată T.K. Chesterton:
"Chestia constă nu în aceea, ca oamenii nu văd soluţia, faptul că, de obicei, ei nu văd problemă."

Ştiind acest lucru, preşedintele Rusiei V.V.Putin a ridicat problema necesităţii revizuirii conceptului de securitate naţională. Pentru prima dată în secolul trecut în Rusia s-a format situaţia, în care nu se împiedică dezvoltarea iniţiativelor în folosul comunităţii de orice fel, manifestarea activă a cărora, în regimurile anterioare a fost, în principiu, imposibilă. Timpul scurs de la începutul de perestroika a fost suficient pentru cei care nu se aşteptau la indicaţiile celor de sus pentru formarea unei iniţiative publice de creare a strategiei de dezvoltare. Pe baza acesteia ar trebui să aibă loc substituirea algoritmului de control strict care domină în prezent. Este timpul pentru discuţii publice.

AV: Ştim cât sunt de departe una de alta modelele de dezvoltare socială şi strategiile de dezvoltare a diferitor ţări din lume. Dar care este cauza acestor diferenţe semnificative?

VA: binele public, mişcarea spre faliment sau spre prosperitate, perspectivele pe termen lung a oricărei dintre ţări şi chiar civilizaţii, în esenţă, sunt determinate de morală care predomină într-o societate concretă, şi mentalitatea corespunzătoare. Putem să ne gândim despre alţii ca despre nişte "instrumente vorbitoare" şi să considerăm ca fiind normală orice formă de exploatare şi asuprire, până la distrugerea completă, aşa cum a fost, de exemplu, cu indienii în timpul formării Statelor Unite. Putem să avem psihologia „oamenilor mici”, aşa cum este cazul cu sute de milioane de oameni din India, Africa de Sud, şi considerăm ca normală supunerea noastră la celorlalţi, aşa cum se supun vitele omului. Existenţa mizerabilă pentru deţinătorilor de astfel de sisteme de credința este garantată timp de secole. Însă oamenii pot avea astfel de morală, când este considerată normală o viaţă în armonie cu natura şi în armonie cu alţi oameni şi atunci când pentru oamenii este la fel de inacceptabil "statutului social" al sclavului precum şi cel al proprietarului de sclavi. În dependenţa de morală sau mentalitatea a unui popor oamenii îşi formează Concepţia proprie a vieţii lor sau trăiesc după reţete, care le sunt impuse din afara, ocolind de multe ori conștiința lor. Această concepţie determină, la rândul său, cultură iar aceasta din urmă - cultura juridică, şi anume legile, după care este organizată economia. Ceea ce este încurajat într-o cultură poate fi considerat drept cea mai grava crimă într-o altă cultură. De exemplu, cămătăria, obţinerea veniturilor fără a crea ceva util pentru societate, se consideră ca normă în cultura biblică, şi este interzisă, ca o crimă forte gravă şi un păcat, în cultura islamică. Societatea, care nu a conştientizat condiţionarea morală a situaţiei economice a statului, nu are viitor. Acest lucru s-a întâmplat cu ţara noastră atunci când nu am observat în cămătăria nebună (până la 210% pe an) impusă de Vestul biblic o boală "canceroasă"de un pericol mortal pentru mecanismul economic.

AV: Aţi putea descrie punctul de vedere al echipei D-voastră cu privire la cerinţele de bază către direcţiile de dezvoltare a Rusiei?

VA: Strategia de dezvoltare a Rusiei, în sensul vectorului de control, adică o listă a ceea ce societatea ar dori să primească ca urmare a activităţilor de gestionare, ar trebui să fie adecvate moralei, mentalităţii şi culturii poporului nostru. În caz contrar, planurile care derivă din politici eronate, se vor împiedica la fiecare pas de împotrivirea cauzată de morala societăţii. Noi ne bazăm pe aceea că, în civilizaţia rusă multinaţională în calitate de coloană vertebrală a fost întotdeauna personalitatea în sine, dezvoltarea ei, dezvoltarea capacităţilor, determinate genetic, care să fie realizată nu în detrimentul altora. Ne dăm seama că orice societate, care există stabil în biosfera planetei dea lungul istoriei, îşi are idealurile sale, care sunt exprimate dacă nu în ideologia oficială, atunci în artă populară (folclor, anecdote, povestiri, eposuri, etc.) În cazul în care vectorul dezvoltării este orientat spre regimul "fără ideologie", societatea metodologic cultă înţelege că aceasta este un ecran în spatele căruia implicit se proclamă scopul de a șterge idealurile câştigate greu dea lungul istoriei. În acelaşi timp, în realitate vor fi suprimate toate aspiraţiile oamenilor în afara instinctelor animale sexuale şi digestive şi a altor plăceri senzuale şi consumismului, care duc la degradarea individului şi societăţii în ansamblu. Rezultatul de-ideologizării societăţii va fi întotdeauna bacanala dobitociei şi cruzimi consumiste, mai teribile decât comportamentul din lumea animală. Aşa cum ne-au arătat cei zece ani de restructurare, de pericolele acestei situaţii în Rusia nu te mai poţi ascunde nici în cazarmă pentru lucrători, nici după gardul caselor "de elită", nici după armura limuzinei. Şi, prin urmare, în prima linie, în obiectivele de dezvoltare a statului nostru ar trebui să fie inclusă dezvoltarea şi protejarea ideologiei alese. La baza ideologiei care este acceptabilă pentru civilizaţia noastră, stă crearea de posibilităţi egale pentru dezvoltarea multilaterală şi asigurarea securităţii personalităţii. Dacă să vorbim despre dezvoltarea economică, alegerea conceptuală este posibilă numai între două opţiuni:
sau "Rusia - casa noastră",
sau "Rusia – furnizorul pan-european de petrol, gaze, energie electrică şi lemne, şi noi toţi - sclavii clanurilor oligarhice din Occident”.

Până când noi nu ne înţelegem în mod public despre alegerea a unuia dintre aceste două variante de obiective strategice, ţara noastră va rămâne la modul de administrare de stat fără un concept clar. În acelaşi timp, eforturile reprezentanţilor diferitelor concepte, având direcţiile şi obiectivele care se exclud reciproc ca rezultat vor aduce beneficii nule pentru ţară.

Dirijarea fără un concept clar, generează de-ideologizare, comportamentul hapsân şi vânzarea materiilor prime şi resurselor intelectuale ale ţării de către profitorii publici de preţ de nimic şi pentru a primi comisioane, corporaţiilor transnaţionale. Numai Conceptul clar de siguranţă publică poate crea un mediu în care potenţialul intelectual naţional va lucra în ţară, în management şi în ştiinţă, iar materiile prime şi potenţialul energetic pe baza tehnologiilor performante vor fi procesate spre bunăstarea poporului propriu, şi nu spre bunăstare a oligarhilor Grupului celor Şapte şi din fosta Uniune Sovietică.

AV: În cazul în care lucrul principal, după părerea D-voastră, este realizarea guvernării conceptual definite, aţi putea numi careva teste de turnesol care ar ajuta să distingem liderii angajaţi la primul concept de la cei pentru care Rusia nu este o casă a lor şi care au trimis demult pe copiii şi nepoţii pentru studii şi chiar pentru trai în străinătate?

VA: Astfel de întrebări de control, desigur, există. Să încercăm să formulăm careva dintre ele. În scopul de a pune în aplicare strategia proprie de dezvoltare trebuie să alegem o echipă de manageri, care ar răspunde uniform la următoarele „întrebări de testare ":

1. Ar trebui să fie sfera de guvernare a tuturor ramurilor societăţii echipată cu personal pe baza de clanuri închise sau în calitate de bază de resurse umane ar trebui să servească întreaga societate? Cum influenţează extensiunea bazei de resurse umane asupra calităţii activităţii de guvernare?

2. Ar trebui oare statul să ofere şanse egale pentru educaţia de orice nivel pentru toţi copii, indiferent de venitul şi ocupaţia părinţilor?

3. Ce este prioritar pentru societatea: domeniul producţiei şi serviciilor, sau speculaţiile bancare şi bursiere şi serviciile juridice?

4. Există pragul de rată a dobânzii, la care se începe degradarea inevitabilă a sferei de producţie în cazul rentabilităţii lui fixate?

5. Ar trebui să fie liber procentul de împrumut, sau ar trebui să fie limitat prin lege?

6. Ar trebui să predomine în alimentaţia populaţiei produsele proaspete din regiune, sau cele importate, în care la 100 de grame de "alimente" se conţine până la 10 grame de coloranţi, stabilizatori şi alţi conservanţi?

În conformitate cu răspunsuri la aceste întrebări vom înţelege, ce şi cum vor dezvolta candidaţii pentru guvernare, şi dacă eforturile lor vor fi coordonate sau îndreptate în direcţii diferite.

AV: Dacă obiectivele dezvoltării sunt punctul de plecare pentru toate procesele de management, cine ar trebui să formuleze aceste obiective? Structurile de putere sau societatea însăşi? Cum ar trebui să fie organizată realizarea lor?

VA: Desigur, societatea întreagă. Aceasta este cazul oricărui regim democratic. Democraţia nu consta in alegerea din cei cinci candidaţi, care au trecut o selecţie inevitabilă secretă (în sensul lipsei de publicitate), numai unul – cel, care va pune în aplicare scopurile predeterminate care sunt străine alegătorilor; ci anume în implicarea tuturora în formarea vectorului obiectivelor de guvernare. Selecţia personalului la alegeri trebuie să aibă loc prin identificarea naturii răspunsurilor lor la întrebările de control şi corespunderii capacităţilor candidaţilor nivelului scopurilor puse. În acelaşi timp, în societate ar trebui să fie educat un strat suficient de mare de oameni care pot explica semnificaţia acestor întrebări şi răspunsuri pentru bunăstarea majorităţii muncitoare, spre deosebire de minoritatea care încercarea să existe pe seama altora. Pentru educaţia acestor oameni, in ţară ar trebui să apară cel puţin un canal de radio şi televiziune, destinat celor care sunt obosiţi de dobitocie inoculată şi care încă mai păstrează dorință de a deveni Om şi să crească copiii cu mentalitatea omului, şi nu a animalului.
Este absurd, aşa cum o face Strugatsky în „Expertul" (Nord-Vest) din decembrie, spunând, că porno şi bestialitatea la televiziune se cauzează de interesele telespectatorilor. Gusturile şi interesele sunt formate de către cultura societăţii. După 10 ani de zombarea audienţei să aibă o mentalitate dobitocesc-animală, noi nu putem apela la ea.

Dacă societatea şi-a format democratic obiectivele guvernării, anume din acest moment, apar funcţiile clar exprimate la acei care sunt la putere. Astfel este înţeleasă problema de către Preşedintele Rusiei V.V.Putin, poziţionându-se ca managerul, care este angajat de către alegători pentru îndeplinirea funcţiilor pe baza de contract.

Obţinerea rezultatelor dorite în sfera socială este posibilă numai prin realizarea funcţiilor de guvernare faţă de societate, ceea ce ne conduce la noţiunea de "puterea conceptuală". Puterea conceptuală reprezintă nivelul suprem al dirijării sociale. îi sunt subordonate în mod egal putea legislativă, executivă şi judecătorească. Puterea conceptuală are un caracter dublu: în primul rând, ca puterea oamenilor capabili să identifice problemele şi obiectivele stabilite, astfel încât restul societăţii, conștient sau inconștient să cadă sub stăpânirea acestor idei, în al doilea rând, ca puterea asupra ideilor, exprimate de purtătorii puterii conceptuale.

Realitatea este că dacă o ţară sau alta nu a ajuns la nivelul de înţelegere proprie a legilor de funcţionare a puterii conceptuale, această societate este guvernată de autorităţile de dinafară.

Puterea Conceptuală externă gestionează astfel de societăţi conceptual neputincioase prin cele şase priorităţi de arme generalizate, pe care le-am discutat deja în detaliu.

AV: Victor A., şi aţi putea identifica cerinţele esenţiale pentru economie ca știință, ca un mecanism eficient de gospodărire?

VA: Economie ca știință are două clase fundamental diferite de teorii:

- în prima clasă întră acele, care ne învaţă cum un antreprenor individual sau structura să-şi umple buzunarele proprii, fără a se referi la binele public, şi despre modalitate legitime de a scoate bani din buzunarele lucrătorilor.

Celelalte plasează în prim-plan formarea unui trai decent pentru majoritatea, consolidarea şi dezvoltarea societăţii.

În acest ultim caz, economia distinge în întregul spectru de nevoi ai societăţii, componentele determinate de degradare parazitară şi componentele demografice. Primul din cele două nu este previzibil, în principiu, deoarece este cauzat de caracterul imoral al persoanelor fizice, distorsiunile şi lipsa de simţ al proporţiei. Îndeplinirea acestor nevoi duce la inhibiţia geneticii a individului şi a neamului său, precum şi oamenilor din jurul lui şi biosferei ca habitat. În ceea ce priveşte necesităţile determinate demografic ,acceptabile pentru biosferă, acestea sunt determinate de numărul şi structura de sex şi de vârsta a locuitorilor, necesitatea menţinerii operabilităţii infrastructurilor societăţii, care asigură "asamblarea" mai multor indivizi în organismul social, de aceea, nevoile determinate demografic, pot fi prognozate în sensul probabilist-statistic. Aceasta este bază pentru configurarea sistemului de producţie şi distribuire de produse şi servicii în comunitate pentru satisfacerea nevoilordeplină şi garantată – este nevoie doar de dorinţa politicienilor, economiştilor şi juriştilor de a porni pe această cale.

Direcţionarea spre satisfacerea garantată a nevoilor determinate demografic dă posibilitatea de a crea un vector pentru dezvoltarea economică şi pentru trece la formarea balanţelor de producţie şi dezvoltare pentru fiecare unitate administrativă, în evidenţa atât naturală, cât şi financiară a producţiei. Matematic, acest echilibru este descris de un sistem de ecuaţii liniare, care reflectă procesele de schimb de produse în fiecare ramură (sau regiune) cu toate celelalte ramuri (sau regiuni) şi populaţia rezidentă.

Pe scurt, esenţa algoritmul propus poate fi exprimată prin formulă următoare: de la complexe agrar-industriale integrate, la dezvoltarea regională echilibrată pentru crearea unui singur complex economic naţional după principiul statului-super-concernului sine-stătător care ar combina producţia pe baza diferitelor forme de proprietate. Şi un astfel de stat ar trebui să aibă principii economice adecvate esenţei economice de organizare şi dirijare.

Şi nu contează prin ce metode sofisticate s-ar fi pervertite principiile de organizare a statului, acum toată lumea ar trebui să înţeleagă că Rusia a ajuns la acel nivel de dezvoltare morală şi psihologică la care oamenii nu vor mai altoi pentru oligarhi şi escroci.