Sfârşitul al şaselea: multe specii sunt ameninţate cu soarta dinozaurilor

Sfârşitul al şaselea: multe specii sunt ameninţate cu soarta dinozaurilor

Multe specii de animale de faună şi floră care alcătuiesc diversităţi biologice de pe  Pamant astăzi pot deveini pentru  generaţii viitoare nimic mai mult decât imaginile de pe paginile de cărţi   - ca dinozaurii pentru copiii de astăzi. Care din  reprezentanţii faunei şi florei sunt pe cale de dispariţie în viitorul apropiat şi ce trebuie să facem pentru a le permite să supravieţuiască?

Şerpi

Numai la prima vedere ar putea părea că dispariţia de pe planetă a celor pe care le numesc  nepărtinitor “târătorii nemernici” nu va face daune extrem de mari. De fapt, sărpii  sunt o parte importantă a ecosistemelor de pe Pământ, şi faptul că astăzi numărul lor este rapid în scădere, îngrijorează ecologiştii şi alţi experţi aproape mai mult decât dispariţia altor specii.

Faptul că populaţia acestor reptile se reduce prea rapid, a fost observat de oamenii de ştiinţă, care supraveghează opt tipuri diferite de şerpi, trăind în intervale  geografice diferite. Care dintre factorii duc la o scădere a numărului lor, chiar şi în regiuni foarte izolate, cercetatorii încă nu pot stabili, deşi, în mod logic, putem concluziona că acest factor ar trebui să fie general. Printre motivele posibile sunt citate schimbările climatice, pierderea habitatelor naturale, poluarea, bolile, lipsa de hrană şi dezvoltarea terenurilor excesivă pentru necesităţile economice.

Cercetările au arătat că din 17 populaţii de şerpi în Marea Britanie, Franţa, Italia, Nigeria şi Australia în ultimii patru ani au scăzut în mod semnificativ 11. "Datele noastre demonstrează o tendinţă îngrijorătoare, - afirmă autorii studiului. - Două treimi din populaţia menţionată au dispărut, şi nici unul dintre ele nu a arătat semne de redresare în ultimii ani. În acelaşi timp, să admitem, cu regret, că nu se prevede nici o schimbare în această tendinţă.

Ar trebui de remarcat, că sărpii - una din reptilele prădătoare principale de pe Pământ, şi reducerea numărului lor var avea consecinţe serioase pentru numărul de ecosisteme. Este caracteristic, că printre şerpi se observă o dispariţie semnificativă  a femelelor. De asemenea,  se  constată dispariţia acelor specii de  şerpi , care utilizează  în vânătoare politica de aşteptare – anume  cei, care preferă să stee în nemişcare şi să aştepte până când potenţiala victimă va apărea alături de ele la o distanţă de aruncare.

Urangutanii

Maimuţele  antropoide,  denumirea comună malayenă ale cărora  se traduce ca "oamenii pădurii", acum se gasesc doar pe două insule - Sumatra şi Borneo. În plus, pe prima dintre ele au rămas mai puţin de zece mii din aceste primate neobisnuite, iar pe al doilea - nu cu mult mai multe, deşi încă relativ recent populatia lor a fost mult mai mare, şi urangutanii au trăit, de asemenea,  bine în China şi Thailanda.

În raportul Organizaţiei pentru protecţia animalelor sălbatice principala cauză a dispariţiei rapide a urangutanilor este numită defrişarea pădurilor din Indonezia, care rămân principalul loc de habitat natural pentru maimuţe. În fiecare an, pe insulele indoneziene sunt tăiate aproape un milion de hectare de păduri,  în care trăiesc şi dobândesc hrana lor urangutanii umanoide.

Mult mai bună este poziţia rudelor lor din Malaezia, unde defrişarea pădurilor este declarată ilegală, dar continuă să fie făcută în mod ilegal. Şi, prin urmare, acţiunile pentru a salva rudele apropiate ale omului, întreprinse aici la nivel de stat - cum ar fi înfiinţarea parcurilor naţionale sau înfiinţarea unui centru de reabilitare pentru urangutani – sunt în măsură doar uşor să  îmbunătăţească situaţia.

Koala

Conform statisticii, din anumite motive Australia este, în general, un continent care suferă cel mai greu din cauza tendinţei actuale - un declin rapid al diversităţii biologice. În special, în acest moment, aici, împreună cu alţi reprezentanţi ai florei şi faunei sub pericolulul de dispariţie este unul din simbolurile continentului - Koala. Pentru a demonstra gradul de dispariţie rapidă de pe planetă a acestor creaturi simpatice, putem cita, de exemplu, cifrele referitoare la una dintre  provincii cele mai cunoscute din Australia - Queensland, cu varietatea lui de specii. În ultimii trei ani populaţia locală de koala a scăzut cu 51%, iar în ultimul deceniu - cu 64%. În general, în prezent pe Continentul Verde locuiesc de la 43 pînă la 80 de mii de koala, în timp ce în 2003 au numerotat 100 000. Principalul motiv pentru o astfel de reducere rapidă a numărului lor - urbanizarea rapidă a regiunii, colonizarea tot mai mare a  acesteia de către oameni.

Guvernul australian încearcă să ia măsuri întru previnirea dispariţiei complete a unuia dintre simbolurile continentului, dar aceste măsuri, evident, nu ţin pasul cu viteza cu care koala mor. În special, tot în acelaşi Queensland, în ultimii ani se fac eforturi pentru a proteja şi a conserva resursele naturale ale provinciei. Potrivit cifrelor oficiale, mai mult de 80% din terenurile ocale sunt protejate împotriva  dezvoltării. De fapt, ea nu poate fi oprită, şi dezvoltarea terenurilor şi montarea pe ele a tot felul de baraje, drumuri, conducte, construcţii agricole şi industriale continue. În realitate, doar cu puţin mai mult de 13% din Queensland rămâne sub protecţia statutului privind parcuri naţionale.

Iniţiative oficiale

Trebuie să acţionăm rapid, imediat, şi în mod radical, altfel, în curând, vom vedea o prăbuşire completă a sistemului natural al planetei -  sistemului care nu este doar punctul culminant al Pământului, dar , de asemenea, şi sprijină însăşi viaţa umanităţii şi economia sa, precum şi alte aspecte de existenţă. Despre această stare  declară  savanţii şi ecologiştii din lume, precum şi guvernele unor ţări care au furnizat material pentru un raport cumpătat, care a fost lansat recent prin Convenţia ONU privind diversitatea biologică. Acest document conţine nu numai informaţii privind tendinţele referitor la declinul rapid al diversităţii speciilor, dar, de asemenea, şi o constatare a unui  fapt trist: lumea nu a reuşit să-şi atingă obiectivele de a reduce semnificativ rata de dispariţie a formelor de viata de pe Pamant, stabilite în 2010, care, de fapt, a fost declarat de Organizaţia Naţiunilor Unite Anul diversităţii biologice. Din păcate, nu avem nimic pentru sărbători  în acest an.

Ce fel de măsuri sunt luate pe o scară internaţională pentru a schimba statisticile ecologice triste?
Este important să înţelegem că să aşteptăm soluţionarea completă a problemei privind dispariţia speciilor ar fi lipsită de sens. De fapt, acest proces a fost  lansat de apariţia agriculturii acum 10 000 de ani în urmă, ci nu de cele mai noi revoluţii tehnologice şi creşterea rapidă a populaţiei. Anume atunci oamenii au început să reconstruiască ecosistemele naturale, lăsând unele sau altele tipuri de organisme vii fără habitatele lor naturale şi fără hrană. Apoi, acest proces de expulzare a speciilor se extindea, devenind deosebit de sever în ultimile secole.

Diversitatea vietii pe Pamant niciodată nu a fost stabilă. Astfel, după cum a fost menţionat mai sus, oamenii de ştiinţă cunosc cinci cazuri de deces în masă a organismelor vii din istoria planetei, confirmat de săpături arheologice. Însă,  în trecutul îndepărtat, cînd au avut loc cinci "sfârşiruri  mari", cauzele exterminării globale de specii au fost dezastrele naturale: căderea meteoriţilor, erupţii vulcanice, modificări climatice pe scară largă. Sfârşitul al şaselea - o perioadă de scadere dramatică a diversităţii speciilor de pe planetă se întâmplă numai din vina omului. Şi în timpul apropiat presiunea asupra naturii din partea umanităţii promite numai să se intensifice: la urma urmei, până la sfârşitul acestui secol, populatia lumii se va apropia de 9-10 miliarde de oameni. Deci, “stăpînii naturii”vor avea nevoie de mai multe terenuri  şi mai multe resurse pentru alimentaţie, acestea gonind de pe planetă alţii locuitori ai acesteia.

Ce este de făcut în această situaţie? Este posibil să se îmbunătăţească oarecum tendinţa de a lăsa cel puţin următoarele câteva generaţii să continue să se bucure de diversitatea speciilor de pe Pamant, astfel încât  cel puţin străstrănepoţii noştri încă să ştie despre gorile şi urşii polari nu numai din imagini?

Trebuie să recunoaşten un fapt nepărtinitor: singura şansă de supravieţuire şi de recuperare a ecosistemului planetei ar fi dispăriţia omul însuşi de pe faţa ei. Cu toate acestea, deoarece o astfel de soluţie radicală a problemei este imposibilă, rămâne cel puţin să luăm măsuri pentru a încetini faza a şasea de extinţiea speciilor. Vor fi aceste măsuri  luate la nivelul global, în viitorul apropiat, înainte de a fi prea tarziu? Vor arăta numai timpul şi acţiunile şefilor de stat, precum  şi organizaţiilor şi companiilor internaţionale la cel mai înalt nivel.

Sursa