MOLDOVENII.MD

Sindromul oboselii cronice la copii

Sindromul oboselii cronice la copii

În medicină este bine cunoscut faptul că în dezvoltarea reacţiei organismului la impactul stresului rolul principal aparţine sistemelor nervos, endocrin şi imunitar, funcţionarea durabilă ale cărora determină rezistenţa organismului la sarcini psihoemoţionale şi altele. Şi dezechilibrul lor este cauza multor stări patologice, care sunt numite maladii de maladaptation (neadaptare).

O varietate de astfel de maladii şi este sindromul oboselii cronice, care apare cel mai des după o răceală şi se caracterizează prin slăbiciune cronică, ce nu trece. La copii şi adolescenţi slăbiciunea în creştere poate dura de la câteva luni până la câţiva ani.

Observaţiile noastre efectuate timp de zeci de ani sugerează că această maladie, în majoritatea cazurilor, este un rezultat al suprapunerii diferitelor motive: slăbirea imunităţii, predispoziţia genetică, stres, activarea viruşilor latenţi.

Maladia, de obicei, atacă copiii în vîrstă de 10-19 ani, deşi sunt observate multe cazuri în rândul copiilor sub vârsta de 10 ani.

Consecinţele cazurilor de boală frecvente deja au pus în faţa medicilor întrebări serioase. Potrivit experţilor, parţial, boala este provocată de toxicoze, legate de anemie la femei gravide, defecte placentare, traume la naştere, asfixiile nou-născuţilor. Nu fără participarea acestor factori, ruşii din copilărie duc lipsa tot mai mare de posibilităţi compensatorii adaptive.

Sindromul oboselii cronice nu este doar o oboseală (reacţia naturală a organismului la surmenare şi un semnal la nevoia de odihnă), ci şi  o oboseală generală nemotivată, exprimată foarte evident, care împiedică un stil de viaţă obişnuit şi este însoţită de simptome dureroase somatice.

Manifestările clinice specifice ale sindromului la copii nu au fost studiate suficient. La adolescenţi sindromul apare brusc. Debutul bolii decurge ca şi la maladiile infecţioase. Apropo, cel mai des sindromul se dezvoltă imediat după o infecţie.

Simptomele sindromului la copii sunt aceleaşi ca şi la adulţi: în primul rând, oboseala, care creează dificultăţi insurmontabile la orice efort sau exerciţiu. În afară de oboseală copiii se plâng de dureri de cap, dureri de gât,  stomac, muşchi şi articulaţii, ganglioni limfatici, tulburări de somn, pierderi de memorie, confuzie. Pot fi incluse: febră, transpiraţii nocturne, erupţii cutanate, ameţeli, dificultăţi de urinare, fotofobie (Senzaţie vizuală neplacută produsă de llumină – trad.) creşterea sensibilităţii pielii. Simptomele menţionate reamintesc semne de infecţie virală.

În perioada debutului acut al bolii pot apărea simptome neurologice: dezechilibru, nodul limfatic sensibil, dureri în cadranul din stânga, dureri de gât, fotofobie, puncte musculare dureroase. Unii copii încep să sufere de somnolenţă excesivă şi sunt gata să doarmă ziua şi noaptea, în timp ce alţii, dimpotrivă, seara nu pot adormi o lungă perioadă de timp, de multe ori se trezesc la noapte şi dimineaţa este dificil să se trezească. Somnul nu aduce copilului un sentiment de relaxare şi de vioiciune.

Diagnostica sindromului oboselii, separată de alte boli, este foarte dificilă. Simptomele caracteristice oboselii sunt prezente şi la alte maladii, care de asemenea, duc la o oboseală generală. Oboseala adesea însoţeşte anemia, boli cardiace cronice sau pulmonare, însă oboseala care apare la copilul cu sindromul oboselii cronice nu trece după odihnă şi creşte semnificativ chiar şi după exerciţii fizice uşoare.

La copiii care devin bolnavi de sindromul oboselii cronice  se pot dezvolta tulburări emoţionale, de aceea este nevoie să acordaţi atenţie climei în familie şi mediului social al copilului. Mai ales în adolescenţă, tulburările de familie şi stresul pot contribui la dezvoltarea slăbiciunii cronice. În plus fiecare boală cronică a copilului afectează dezvoltarea lui fizică şi psihică.

Incapacitatea de a depăşi oboseala proprie, a scăpa de alte simptome, a mări activitatea şi a reveni la o viaţă şi un proces de învăţământ normal, de multe ori duc la dezvoltarea diverselor complexe la copil, sentimentelor profunde de nesiguranţă şi de neîncredere. Copiii cu sindromul oboselii, de regulă, suferă de problema izolării în comunitatea şcolară din cauza reducerii activităţii fizice şi oboselii. Este foarte important în acest moment ca copilul să primească nu numai ajutorul medical, ci şi cel psihologic, precum şi sprijinul şi înţelegerea deplină de la medicii, membrii de familie şi prietenii. Şi mai ales ar trebui să se teamă de apariţia unor tendinţe de sinucidere la copil.

Cursul de tratament implică efectuarea unei terapii medicamentoase specifice, sprijinul educaţional şi psiho-social. Şi acesta este de competenţa pediatrilor, psihoneurologilor, imunologilor, şi, uneori, reumatologilor. În cele mai multe cazuri, prognosticul de vindecare a sindromului oboselii cronice la copii şi adolescenţi este favorabil.

Autor: N.G Arţimovici,

doctor în ştiinţe medicale, profesor la Institutul de Imunologie al Ministerul Sănătăţii din Rusia.
/ / Ecologie şi Viaţa, 2001 . № 2, p.78-80

Sursa: zelife.ru