Sistemul de agricultură Waru Waru preluat de la incași

Sistemul de agricultura cunoscut sub numele de Waru Waru se practica in campia din jurul lacului Titicaca, unde există zone mari, care sunt inundate periodic ca urmare a variatiilor sezoniere normale ale nivelului apei din lac.

Aceasta tehnologie se bazeaza pe modificarea suprafetei solului pentru a facilita circulatia apei si stocarea ei, precum si pentru a creste continutul organic al solului si productivitatea solului. Acest sistem de irigare a fost dezvoltat pentru prima oara in anul 300 i.Hr., inainte de aparitia Imperiului Incas. Mai tarziu a fost abandonat. Cu toate acestea, in 1984, in Tiawanaco, Bolivia, si Puno, Peru, sistemul a fost restabilit. Este cunoscut in regiune ca Waru Warn, denumire traditionala incasa pentru aceasta tehnica.

Principala caracteristica este construirea unei retele de canale. Taluzurile servesc ca paturi ridicate pentru cultivarea culturilor, în timp ce canalele sunt utilizate pentru stocarea apei. Solurile utilizate pentru taluzurile se compacteaza pentru a facilita retinerea apei prin reducerea porozitatii, permeabilitatii si infiltrarii. Solurile argiloase sunt preferate pentru acest scop. Solurile nisipoase au prea mare o porozitate de a retine apa in paturi.

Absorbtia de apa este prin difuzie si miscarile capilare care utilizeaza apa continuta in paturi sau furnizat de canalele din jur. Solurile sunt menținute la un nivel de umiditate adecvat pentru a facilita cultivarea plantelor, cum ar fi cartofii si quinoa (Chenopodium quinoa).
Compostul si mulciul sunt necesare pe paturile inalte pentru a mentine un nivel adecvat de umiditate a solului.