Sistemul de curăţare activă a deşeurilor spaţiale

Sistemul de curăţare activă a deşeurilor spaţiale

Inginerul italian este convins că de acest lucru se vor ocupa sateliţii speciali, care se vor apropia de cele mai mari bucăţi de gunoi şi vor fixa pe acestea un motor, pentru ca ele să iese de pe orbită şi să ardă în atmosfera.

Deteriorarea telescopului "Hubble" cu o particulă de moloz (foto NASA).

Problema molozului spaţial deranjează nu o generaţie de oameni de ştiinţă şi ingineri, care se tem de aşa-numitul efectul Kessler: un scenariu ipotetic, conform căruia fiecare coliziune între două aparate utilizate sau a detaliilor lor, va produce o mulţime de fragmente noi, şi tot aşa mai departe, în progresie.

Acum, doar pe o singură orbită terestră joasă de sprijin sunt aproximativ 17 mii de obiecte mai mari de 10 cm. Principala ameninţare, după cum susţine specialistul Agenţiei Spaţiale Italiene (ASI) Marco Castronovo, o prezintă sateliţii, scoţi din utilizate şi părţile despicate ale rachetei de lansare.

Este ineficient de a le doborî: în 2007, China a încercat să distrugă un satelit cu o rachetă, dar acest lucru a dus la formarea a 2000 de fragmente. Alte mijloace de tratament pasiv al spaţiului circumterestru (de exemplu, folosind laserele terestre sau praf de tungsten) ar trebui să dovedească eficienţa lor. Iar orbita de eliminare, la care se planifică strămutarea unei părţi din moloz nu rezolvă problema, ci doar o amână pentru un termen nedefinit.

Metoda domnului Castronovo este simplă şi realizabilă în practică, deşi poate deveni destul de costisitoare. Într-o lucrare, publicată în revista Acta Astronautica, cercetătorul examinează cele 60 de obiecte la o altitudine de 850 km. Două treimi din ele au o greutate de peste 3 tone, şi majoritatea se deplasează la o viteză de aproximativ 7,5 km / sec. Anume pentru aceste obiecte este destinat un aparat mic, fără pilot, cu doi manipulatori mecanici. Cu un "braţ" acesta captură molozul şi cu celălalt agaţă de el un motor de ioni, care încet, dar sigur, îl va înlătura de pe orbita şi-l va determina să ardă în atmosfera densă.

Potrivit calculelor dlui Castronovo, într-un an pot fi distruse de la cinci până la zece fragmente mari. El este convins că în cazul în care vor apărea dificultăţi, atunci acestea nu vor fi tehnologice, ci politice: ţările care sunt capabile să pună în aplicare un astfel de program, poate nu vor dori să strângă nu se ştie al cui gunoiul. Cu toate acestea, problema poate fi rezolvată cu timpul.

Sursa: science.compulenta.ru