MOLDOVENII.MD

Сolonelul tanchist în rezervă a întemeiat în apropierea oraşului Odesa un paradis pentru sihaştri

Aşezările ecologice sunt un fenomen nu prea răspândit, dar bine-cunoscut în Rusia care acum a apărut şi în regiunea Odessa. Grupul oamenilor de inițiativă este gata să scape de agitația urbană şi să se mute într-un loc retras pentru a trăi acolo în armonie cu natura. Ce este o aşezare ecologică – o renaştere a țării sau un fanatism nesănătos - a analizat corespondentul ediţiei "Timer".

În ciuda faptului că am știut numele exact al tuturor localităţilor din apropiere, am căutat pe hartă locul de deplasare destul de mult timp. Așa că pe teren au fost utile toate cunoștințele în topografie. Zonă de stepă  în  jur și nu mai puțin de cinci kilometri de la cel mai apropiat drum de ţară.

Două ore mai târziu am dat peste un sat ucrainean obişnuit, nu prea prosper, dar nici  distrus până la capăt.

M-au întâlnit Alexei și Galina Skliarov, fondatorii coloniei. După cum s-a dovedit, ei au cumpărat o casă în sat în scopul de a fi mai aproape de aşezarea ecologică, care nu este departe și deocamdată reprezintă o parte din stepă, împărțită în terenuri cu ajutorul stâlpilor. Doar ici- colo,  pe pământul desţelenit stau construcţii improvizate din lemn.

Alexei Skliarov  este un colonel tanchist în rezervă care a slujit în armata sovietică până la vârsta de pensionare, în perioada 1981-1983  a îndeplinit datoria internațională în Afganistan, iar apoi a instruit viitorii ofițeri la şcoala militară din Odesa.

Acum,  el este capul sau cum el însuși se numeşte într-o modă veche, "președintele" aşezării ecologice sau  mai precis moşiei, alcătuite din familia sa şi din alţi locuitori ai oraşului Odessa.

- Am numit pământul nostru "aşezarea ecologică", deoarece aşa era clar funcţionarilor, - spune Alexei Skliarov. - Când am spus că avem nevoie de pământ pentru a întemeia moșii, am fost prost înţeleşi. Am căutat pământ timp de cinci ani. În conformitate cu decretul lui Kucima, fiecare ucrainean are dreptul la două hectare de teren, dar a trebuit să căutăm mult pământul liber,  prin toate raioanele regiunii. În sfârşit, în 2003  ne-au alocat 48 de hectare în raionul Velikomihailovski.

Pământul alocat este împărțit în 27 de terenuri între, cum a spus un colonist, "camarazi din greșeală". Pe terenurile lor, în afară de preşedinte și soția lui, nu trăiește nimeni. Proprietarii vin la parcelele lor la sfârșit de săptămână pentru a lua parte la reuniunea coloniștilor, a merge la propria "bucată de patrie" și a vedea dacă nu s-au prins cedrii tineri sub soarele fierbinte.

Soția lui Alexei, Galina Sklyarov, nu este doar gospodina casei, ci şi principalul agrarian al comunităţii. În planurile coloniştilor ca o sarcină "maxim" figurează tranziția completă la auto-asigurare cu produse alimentare. Coloniştii nu doresc să consume alimente fabricate în orașe, considerându-le drept otravă pură. Aşa că toţi locuitorii aşezării ecologice sunt nevoiţi prin metoda de încercări și erori să însuşească grădinăritul și horticultura. În viitor - conceperea complexităţii de creştere a păsărilor și animalelor.

- Petrec toată ziua cu plantele mele. Este o mare plăcere, - povesteşte cu mândrie Galina Ivanovna. - Deși, nu toate cresc așa cum aşi dori, dar am grijă de fiecare germen, vorbesc mult cu fiecare copăcel și uneori plantele îmi răspund cu reciprocitate: se prind, cresc și aduc roade. Dacă ceva nu funcționează, atunci trebuie să mă gândesc și intenţia naturii se va descoperi neapărat.

Coloniştii nu au de gând să se limiteze la auto-asigurare cu produsele alimentare. Ei doresc să scape de toate atributele civilizației. Acest lucru înseamnă: jos telefoanele mobile, îmbrăcămintea de fabrică, energia electrică și motorul cu ardere internă! Toate acestea vor fi înlocuite cu ţinute cusute din fibre vegetale, pantofi împletiţi din coajă de mesteacăn, şindrile de la bunei și căruțe trase de cai.

Soții Skliarov nu cedează în faţa dificultăţilor. După depășirea barierelor birocratice, ei continuă să lupte cu succes cu stihiile naturii și neînțelegerea umană. Ei  au făcut astfel că unii locuitori din satele adiacente sunt gata să se alăture la mişcarea lor.
Ce i-a impus pe aceşti oameni să-şi schimbe viața urbană din trei camere la etajul opt pe munca grea de țăran  zi cu zi?

Dorința omului de a fi mai aproape de natura, dorința de a scăpa de forfota urbană este de înțeles, dar nu fiecare s-ar decide să se mute într-un loc constant de trai la aproape 100 de kilometri de  oraș.

Concepţia despre lume a eco-coloniştilor s-a format sub influenţa cărţilor lui Vladimir Megre intitulată "Cedrii sunători din Rusia". Prima carte a apărut la mijlocul anilor nouăzeci. Recent a fost publicat volumul al optulea. Autorul învață cititorilor naivi cum să scape de răul lumii moderne și să se întoarcă la Muma Natură, complet contopindu-se cu ea, dacă este posibil. Una dintre ideile-cheie ale seriei de cărţi este conceptul moşiei. Potrivit autorului, pentru a crea o moşie este necesar  de a te muta pe o parcelă de pământ nu mai mică decât un hectar și a-l prelucra în conformitate cu instrucțiunile precise. Totodată ar trebui să se abandoneze complet mijloacele tehnice și de a  trăi numai din gospodăria naturală.

Ideile cărților "Cedrii Sunători ai Rusiei" şi-au găsit urmașii lor care s-au unit într-o mișcare. În Rusia, au fost deja,  create zeci de așezări, în care s-au mutat din orașe mii de oameni. Unii chiar cred că Vladimir Megre a reușit să formuleze "idea națională a Rusiei".

Cea mai mare eco-aşezare este situată în regiunea Krasnodar. Ea se numeşte "Tiberkul" (sau comunitatea lui Vissarion). Timp de 10 ani aici s-au stabilit aproximativ 3000 de oameni. Ei construiesc eco-case, se tutuiesc reciproc și se alimentează într-un mod special. De exemplu, cerealele sunt consumate crude, trecute printr-o mașină de tocat carne.

Purificarea gândurilor și dorința de a înțelege gândurile lui Dumnezeu sunt obiectivele fundamentale ale reprezentanților noii civilizației spirituale. Rămâne doar să sperăm că secolul "cedrilor sunători" nu se va transforma  într-o "epocă de piatră" ...

Sursa: timer.od.ua